Se afișează postările cu eticheta Câinele Bolnav și Câinele Sănătos ( Helmintoze ). Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Câinele Bolnav și Câinele Sănătos ( Helmintoze ). Afișați toate postările

Dirofilarioza



DIROFILARIOZA









Agentul cauzal: Dirofilaria immitis, Dirofilaria
repens
Manifestări clinice: oboseală, anemie, tulburări
cardice, diverse forme de hemoragie.
Tratament: diuretice, antihistaminice, vitamine.
Este o boală răspândită în toată lumea și afectează
carnivorele domestice, sălbatice și omul.
Viermele adult măsoară de la 12 cm, femela până
la 30 cm, masculul.
Adulții trăiesc în artere, vene, inimă, plămâni,
ochi, creier, etc.
Femelele sunt ovovivipare iar embrionii se
numesc microfilarii.
Acestea din urmă trăiesc în sângele periferic până
la 2 - 3 ani.
Diferite gazde intermediare cum ar fi purecele sau
țânțarul când înțeapă un animal parazitat, o dată cu
sângele sug și microfiliariile.
Acestea, în decurs de 2 săptămâni, devin larve
infestate și se fixează în aparatul bucal al insectei
hematofage.
Când aceasta înțeapă câinele, introduce și larvele
infestate.
În noua gazdă larvele trăiesc în țesutul subcutanat
adipos, mușchi, după care pe calea venoasă ajung
în cord.
Clinic se manifestă prin oboseală, dispnee, ascită,
anemie, tulburări cardiace, hemoragie nazală, sânge
în urină, nodulii mici și duri pe piele, plăgi crustoase
pe corp, edeme, cheratite și otite.
Eficiența tratamentului este în funcția de gradul de
infestație și de starea pacientului.
Este recomandat să se înbunătățească hrana calicativ,
să se administreze vitamine diuretice, antihistaminice,
iar în perioada apariției insectelor să se facă preventiv
tratament cu piperazină.




Spirocercoza



SPIROCERCOZA







Agentul cauzal: Spirocerca sangviolenta
Manifestări clinice: nu sunt caracteristice
Tratament: tratament medicamentos
Spirocerca sangviolenta este un vierme roșie -
vie și măsoară 2,5 - 7,5 mm.
El parazitează în peretele esofagului, dar se
poate localiza și în stomac, trahee, plămăn,
pleură, aortă, periostul vertebrelor toracice și
în vezică.
Din esofag, ouăle trec în tubul digestiv și apoi
în fecale cu care ajung în mediul extern, unde
sunt ingerate de diverși vectori cum ar fi: cărăbuși,
șoareci, broaște, șerpi, păsări, etc.
În corpul cărora se dezvoltă larvele.
Infestația câinelui se realizează prin ingerarea
larvelor conținute în vectorii enumerați anterior.
Acestea migrează apoi în esofag.
O parte din larve pot invada și ale organe, dar
acestea nu se mai pot multiplica deoarece nu mai
pot ajunge în exterior.
Clinic parazitoza se manifestă prin jenă în
înghițire, vomitări și slăbire accentuată.
În spirocercoză se poate face tratament medicamentos,
dar rezultatele sunt relative.



Strongiloidoza



STRONGILOIDOZA






Agentul cauzal: Strongiloides stercoralis
Manifestări clinice: anemie, slăbiri, enterită
hemoragică, deshidratare.
Tratament: respectarea regulilor de igienă și
tratament medicamentos.
Boala este răspândită în toate țările, agentul
cauzal al bolii trăiește în intestin la câine.
Ouăle le expulzează în lumentul intestinului
gazdei unde eclozionează.
Unele dintre ele, în 2 - 3 zile trec din acest stadiu
în adulți.
Altele din stadiul din larve strongiloide infestate.
Acestea pătrund prin ingestie sau direct prin
piele în organismul gazdei, intră în circuitul sangvin,
trec în pulmon, trahee și esofag și apoi ajung în
intestin, își reiau ciclul.
Parazitoza este mai gravă la tineret.
Boala începe cu anorexie, conjuctivită purulentă și
tuse ușoară.
După 7 - 8 zile apare o enterită hemoragică brutală,
urmată de deshidratare, anemie și deseori comă
urmată de moarte.
Profilaxia constă în respectarea regulilor de igienă și
tratament medicamentos.




Tenioza



TENIOZA






Agentul cauzal: diferite specii de tenii, Dipylidium
canium, Echinococcus granulusus.
Manifestări clinice: tulburări digestive, respiratorii,
prurit.
Tratament: medicamente tenifuge.
Prin tenioza se înțelege un complex de manifestări
patologice produse de diferite tipuri de cestode în
stare adultă.
Tipul manifestărilor clinice și intesitatea lor este funcție
de specia și numărul de cestode ce parazitează animalul
precum și de vârsta și starea lui de întreținere.
Teniile sunt viermi lați, în formă de panglică alcătuiți
din mai multe segmente.
Ouăle sunt eliminate în mediul ambiant, în interiorul
segmentelor numite proglote.
Pentru dezvoltarea ulterioară de la ou până la adult,
toate teniile au nevoie de una sau mai multe gazde
intermediare ( animale domestice și sălbatice ).
Semnele clinice se manifestă prin tulburări digestive,
apetit capricios, slăbire, abdomen balonat, colici.
La tineret, se observă tuse, sufocare, respirație
dipneică, prurit generalizat, uneori accese epileptiforme.
În formele grave apare abatere și anemie pronunțată
și ușoară febră.
Nu numai teniile adulte pot provoca îmbolnări ci
și formele larvare.
Simptomatologie în aceste cazuri diferă de ceea a
tenilozelor, astfel că stările de boală au primit denumiri
diferite: cisticercoză, tetratiridioză, etc.
În tratamentul teniozelor adulte se recomandă
medicamentele tenifuge.



Trichineloza



TRICHINELOZA







Agentul cauzal: Trichinella spiralis
Manifestări clinice: febră mare, moleșeală,
inapetență, diaree sangvinolentă, urină
roșietică, dureri abdominale.
Profilaxie: nu se folosește în hrana câinilor
carne crudă de porc și de mistreț.
Trichineloza este o boală parazitară, comună
pentru animale și om, caracterizată prin localizarea
larvelor în musculatura striată.
Este răspândită în toată lumea și ridică importante
probleme medicale pentru om și animale.
Trichiinella spiralis, este un vierme de dimensiuni
foarte mici, care parazitează în etapele dezvoltării
lui o singură gazdă.
Adulții trăiesc în intestinul subțire al organismului
infestat, iar larvele de dimensiuni microscopice
se localizează în musculatura striată.
Parazitul infestează animalele domestice și sălbatice.
Omul este socotit gazdă accidentală.
Câinele se contaminează consumând carne infestată.
Larvele ajunse în tubul digestiv devin adulte care
produc ouă.
Rezultă, deci, noi larve care străbat peretele
intestinal, ajung în circulația sanguină și se
localizează în mușchi.
Larvele iau forme spiralată și sunt înconjurate de
membrane formând chiști.
Acestea se calcifică după câteva luni, dar își pot păstra
viabilitatea multă vreme.
Evoluția îmbolnăvirii este condiționată de cantitatea
de carne ingerată și de gradul de infestare a acestuia.
Boala se caracterizează prin vărsături, lipsa poftei de
mâncare dureri abdominale, constipație alternând cu
diaree sangvinolentă, febră.
Localizarea larve în mușchi se face în vecinătatea
tendoanelor și a ligamentelor ceea ce generează
dureri musculare și articulare, tulburări în mers,
slăbire extreme, cahexie.
Profilaxia constă în evitarea cărnii de porc sau mistreț
în hrana câinilor.
În cazul când, totuși, acesta se dă, să fie bine fiartă.



Ancilostomoza și Uncinarioza




ANCILOSTOMOZA ȘI UNCINARIOZA






Agentul cauzal: Ancylostoma caninum și
Uncinaria stenocefala.
M
anifestări clinice: anemie, diaree hemoragică.
Tratament: tratament medicamentos.
Ancilostomoza este una dintre cele mai
răspândite helmintoze ale câinilor în toate țările.
Parazitul adult se găsește de obicei prins de
mucoasa intestinului subțire dar uneori poate fi
găsit și în intestinul gros.
Femela expulzează un număr mare de ouă care
eclozionează în 12 - 24 de ore și se elimină cu
fecalele în mediul ambiant.
Din iuă ies larve, care dacă au condiții favorabile
în timp de o săptămână ajung larve infestate.
Infestația se realizează pe trei căi: prenatal, prin
ingestie și transcutanat.
Îninfestația prenatală ( înainte de naștere ) se pot
găsi ouă de Ancylostoma în fecalele cățeilor
după 10 - 12 zile de la naștere.
În infestația prin ingestie, larvele ajung la
maturitate în 15 - 18 zile la animalele sensibile și
ceva mai târziu la cele care au un anumit grad  de
imunitate datorat unei infestații anterioare.
Dacă larvele pătrund, prin piele iau calea vaselor
limfatice și sanguine intră în circulația pulmonară,
trec prin capilare și ajung în alveole.
De aici ajung în tubul digestiv și reîncep ciclul
biologic.
Semnele clinice sunt diferite în funcție de gradul
de infestație.
Astfel în cazul infestițiilor slabe se poate observa
doar o diaree moderată, pe când în infestațiile
masive se poate observa: anemie, apatie, epistaxis
( hemoragie nazală ), enterită hemoragică, șoc,
și în final, moartea.
Se recomandă tratament medicamentos și
antiparazitar iar la animalele intens parazitare și
debilitate, sunt necesare măsuri de susținere și
stimulare a organismului: substanțe hematopoetice,
astringente intestinale, transfuzii.




Trichuroza



TRICHUROZA






Agentul cauzal: Trichuris vulpis
Manifestări clinice: inflamaia intestinului gros,
slăbire, anemie.
Profilaxie: respectarea regurilor de igienă, tratament
medicamentos.
Trichuris vulpis este un parazit care trăiește în
intestinul gros al câinelui ( cec și colon ), și are o
lungime 5 - 7,5 cm.
Ouăle parazitului au formă de lămâie și sunt eliminate
în mediul exterior prin fecale.
Dacă întâlnesc condiții favorabile embrionează în
24 - 30 de ore, iar în 2 - 4 săptămâni oul conține larva
infestată.
Aceste ouă pot fi ingerată de câine cu apă de băut sau
alimente infestate.
După 30 de minute larvele ies din ou, iar după 24 ore
pătrund în mucoasa intestinului subțire unde rămân
8 - 10 zile.
De aici fac un circuit pe cale sanguină în plămân, apoi
intestinul subțire, apoi în cec unde mor după 2 - 3 luni.
Acțiunea traumatică a acestui parazit este mai puțin
importantă.
Acțiunea sa principală este de natură toxică, deoarece
el elaborează o substanță hemolizantă care determină
anemie pronunțată.
Semnele clinice nu sunt caracteristice.
În cazul unei infestări masive se pot observa dureri
abdominale, prurit perianal, slăbire, anemie, diaree ce
alternează cu constipația și care dacă nu se intervine
poate surveni moarte.
Se recomandă respectarea regulilor de igienă și
tratamentul medicamentos, cu rezultate foarte bune.


Ascaridioza



ASCARIDIOZA





Agentul cauzal: Toxocara canis
Manifestări clinice: inapenteță, diaree frecventă,
vomitări, distenția abdomenului.
Profilaxie: antihelmintice, respectarea normelor
de igienă.
Paraziții sunt viermi rotunzi, cu o lungime de
3,5 - 17,5 cm.
La animale găsesc condiții favorabile, astfel la
căței au loc invazii masive.
La câinii adulți, cu timpul se stabilește o stare de
rezistență față de acești paraziți.
Ciclul evolutiv la Toxocare canis se prezintă astfel:
ouăle eliminate în fecale sunt împrăștiate în mediul
înconjurător.
Ingerate de alți câini ele ajung în tubul digestiv unde
trec în stadiul de larvă, care migrează în pulmoni și
apoi revin pe cale bronșică din nou în tubul digestiv,
unde se dezvoltă până la maturitate.
La T. canis se întâlnește și infecția prenatală.
S-au găsit larve în pulmonii cățeiilor încă de la naștere.
După 9 zile, s-au găsit viermi adulți în intestin, iar
după 23 zile, ouă de paraziți în fecale.
Semnele: se manifestă prin paliditatea mucoaselor,
apetit capricios, diaree, uneori constipație, distensia
abdomenului, vomitări, jenă respiratorie, anemie, prurit,
leziuni cutanate de tip urticariform și accese epileptiforme.
Profilaxia constă în respectarea normelor de igienă.
În cazul infestării se vor folosi substanțele antihelmintice
tratamentul repetându-se după 7 și 14 zile.