Se afișează postările cu eticheta Câinele Bolnav și Câinele Sănătos ( Boli Bacteriene ). Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Câinele Bolnav și Câinele Sănătos ( Boli Bacteriene ). Afișați toate postările

Boli Parazitare




BOLI PARAZITARE




Bolile parazitare au constituit o serioasă frână
în dezvoltarea și creșterea animalelor.
În majoritatea cazurilor aceste boli nu atrag
atenția imediat, nu se manifestă violent, animalele
trăind mult timp parazitate.
Câinii bolnavi se dezvoltă necorespunzător și
constituie o sursă de infecție pentru om și celelalte
animale.
Aceste boli se împart în două categorii distincte,
în funcție de categoria de paraziți care le produc:
parazitoze interne și parazitoze externe.
În cazul parazitozelor interne, infectarea se produce
fie prin intermediul ouălor sau larvelor ce se
transmit direct din mediul exterior, fie pe cale
transplacentară ( cazul ascarizilor ), fie prin
intermediul gazdelor intermediare ( cazul teniei ).
Paraziții interni sunt mulți, dar cel mai des
întâlniți la câine sunt ascarizii ( Toxascaris canis,
Toxascaris leonina ) și teniile.
Simptomele sunt asemănătoare la toate infecțiile
cu viermi intestinali.
Ele se manifestă prin apetit capricios, slăbire,
abdomen balonat, păr zbârlit și fără luciu, vomă,
diaree alternând cu constipație, anemiere și uneori
chiar și forme neroase asemănătoare crizelor
epileptiforme.
Examenul coprologic repetat la interval de 23 zile
este decisiv în diagnostic.
În afara de gravitatea bolii, în special la animalele
tinere, parazitoza contribuie și la diminuarea rezistenței
organismului, făcându-l vulnerabil la atacul marilor
boli contagioase.
În ceea ce privește paraziții externi, datorită
tendinței acestora de a se permanentiza pe corpul
câinelui, măsurile de profilaxie trebuie să reprezinte o
preocupare pemanentă.
Ele sunt simple și se rezumă la igiena însoțită de un
control periodic riguros.
Cei mai frecvenți paraziți externi sunt următorii:
purecele, căpușa, păduchele și muștele, țânțarii,
râia, și demodecia.



Septicemia Cățeilor Nou-Născuți




SEPTICEMIA CĂȚEILOR NOU-NĂSCUȚI





Agentul cauzal: diverse specii de bacterii
Perioada de incubație: 1 - 3 zile
Manifestări clinice: febră, inapetență, slăbire,
dureri abdominale.
Profilaxie: controlul medical al femelelor
gestante, respectarea condițiilor de igiena.
Septicemia neo-natală are mai multe puncte de
plecare și anume:
- îmbolnăvirea cu laptele de mamă, când acestea
are mastită.
Se îndepărtează cățeii de la mama bolnavă și
se administrează antibiotice.
- infectarea cordonului ombilical: cățeii mor în 3 - 4
zile de viață.
- infectarea cățeilor pe timpul parcurgerii la naștere
a tractului genital al unor cățele bolnave.
Cățeii astfel infectați nu mai pot fi salvați.
- asocierea septicemiei cu enterita hemoragică.
Se poate trata cu antibiotice, astfel moartea survine în 12 ore.
- Pe lângă agentul patogen, boala mai poate fi
produsă și de condiții necorespunzătoare de creștere
( hrănirea neadecvată, frig ), factori genetici, etc.
Cățeii bolnavi pierd repede în greutate, sunt hipotermici,
au o salivație excesivă, pierd reflexele, plâng continuu
și în final mor.




Tetanosul



TETANOSUL






Agentul cauzal: Clostridium tetani
Perioada de incubație: 3 - 21 zile
Manifestări clinice: contracții tetanice ale musculaturii
scheletice.
Profilaxia: inocularea cu anatomia tetanică.
Boala este cunoscută încă din antichitate dar agentul
etiologic a fost identificat abia în 1884.
Tetanosul este răspândit pe tot globul, cu o frecvență
mare în regiunile tropicale și mai mică în țările nordice.
În ultimii ani, frecvența apariției tetanosului este
în scădere.
La câine, boala este rar întâlnită.
Semnele clinice apar după 5 - 8 zile de la pătrunderea
microbului în țesutul subcutanat, la nivelul unei
plăgi oarecare, deseori acoperită de o crustă și uneori
chiar cicatrizantă.
Semne caracteristice sunt spasmele mușchilor scheletului.
Se mai observă ridicarea pleoapei superioare, retragerea
comisurilor gurii ( dând senzație de râs ) greutate în a
deschide gura, respirație grea, retragerea spre spate a
urechilor, membrele anterioare înțepenite și date în
lături, cele posterioare în extensie.
În cursul bolii apare o hipersensibilitate la lumină și
zgomot, ce crește pe măsură ce afecțiunea progresează.
Aproape întotdeauna un tetanos netratat are un sfârșit letal.
Moartea survine în 5 zile de la apariția primelor semne.
Profilaxia se realizează prin îngrijirea plăgilor și
injectarea serului antitetanic.
Pentru imunizarea activă se folosește anatixia tetanică.
Animalele astfel inoculate rămân imunizate pentru
toată viața.



Leptospiroza



LEPTOSPIROZA




Agentul cauzal: Leptospira Canicola, mai rar L.
icterohaemorragiae.
Perioada de incubație: 7 - 9 zile
Manifestări clinice: inapetență, stare generală rea,
sete mare, vomitări, diaree, somnolență.
Profilaxie: vaccinare.
În leptospiroza câinelui se descriu două forme
clinice principale: o formă icterică și o formă
anicterică.
Forma icterică se observă mai ales la câinii tineri.
Boala debutează brusc, cu febră de scurtă durată,
vomitări biloase, mucoase sau chiar hemoragice,
fecale decolorate cu strii de sânge.
Mucoasa bucală este icterică, uscată și prezintă
ulcere în special pe gingii.
Gura animalului exală un miros de urină.
Durata bolii este de 5 - 6 zile ( aproximativ ).
Animalele care supraviețuiesc se refac greu și
rămân excretoare de leptospire un timp îndelungat.
Forma anicterică poate evolua acut sau subacut.
În forma acută se poate observa febra, inapetență,
abatere profundă, sete mărită, diaree sanguinolentă
și numai rareori constipație.
Forma subacută se manifestă prin inapetență, vomitări,
sete mare, pierderea forțelor, apatie, somnolență,
mucoasa bucală uscată și cu ulcere, gura exală un
miros de urină.
Abdomenul este sensibil la palpare, defecarea este
rărită, iar fecalele sunt nanguinolente.
Boala durează 8 - 10 zile și se termină cu moartea,
după o stare comatoasă, în 60-80% din cazuri.
Animalele care supraviețuiesc rămân tarate:
paralizii, gastroenterită cronică sau nefrită cronică.
În canise, se pot practica vaccinările antileptospirice
în scop profilactic.




Tuberculoza



TUBERCULOZA



Agentul cauzal: bacilul tuberculozei
Perioada de incubație: mai multe săptămâni
Manifestări clinice: febră intermitentă, pierdere
în greutate, tulburări respiratorii, tuse.
Profilaxie: evitarea contactului cu animale tuberculoase
și eliminarea câinilor depistați bolnavi.
Carnivorele domestice sunt mai receptive la infecția
cu bacilii de tip bovin, mai puțin față de bacilii de tip
uman și nereceptivi față de bacilii de tip aviar.
În general, tuberculoza are un mers cronic, evoluând
un timp îndelungat fără nici o manifestare clinică.
Atunci când tuberculoza cronică ajunge într-o fază
clinică, în afară de tulburările organice extrem de variate
și dependente de sediul leziunilor, există și o serie de
manifestări comune tuturor bolnavilor cu leziuni evolutive.
Starea generală și de întreținere se înrăutățește, mergând
cu timpul spre cahexie.
În general, apare astenia, starea subfebrilă și slăbirea
progresivă.
Tuberculoza pulmonară se manifestă prin fenomene
respiratorii și leziuni pulmonare, uneori putându-se pune în
evidență prezența cavernelor prin radiografie.
Tuberculoza organelor abdominale este adesea însoțită
de ascită, tulburări digestive slăbire progresivă și anemie.
Tuberculoza cutanată la carnasiere este frecventă decât
la alte specii.
Se manifestă prin ulcere cutanate care nu au tendința
de vindecare.
Se recomandă a nu se trata câinii bolnavi, fiindcă atunci
când se pune diagnosticul, leziunile sunt deschise, microbii
sunt constant răspândiți în mediul ambiant, ceea ce
constituie un permanent pericol pentru om și celelalte animale.