Se afișează postările cu eticheta Câinele Bolnav și Câinele Sănătos ( Arachnoentomoze ). Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Câinele Bolnav și Câinele Sănătos ( Arachnoentomoze ). Afișați toate postările

Sarcoptoza, Râia Sarcoptică




SARCOPTOZA, RÂIA SARCOPTICĂ







Agentul cauzal: Sarcoptes scabie var. canis
Manifestări clinice: prurit ( mâncărime ), îngroșarea
pielii, papule, vezicule, pustule.
Tratament: folosirea substanțelor acaricide.
Sarcopții râiei, sapă galerii în regiunile unde pielea
este moale, dar ulterior pot invada tot corpul.
Leziunile pe care le produc au aspectul unor traiecte
roșietice, ușor proeminentă la suprafața pielii.
Pielea devine eritematoasă, crustoasă, părul cade
și se instalează un prurit intens.
Datorită scărpinatului, paraziții sunt împrăștiați pe
întreg corpul, pielea se îngroașă și apar infecții bacteriene
secundare.
Ulterior se formează papule, vezicule și în final pustule.
Dacă nu se intervine de urgență boala se poate generaliza
complica și animalul moare.
Tratamentul constă din îndepărtarea crustelor cu apă
caldă și săpun medicinal, după care se folosește un acaricid
sub formă de aplicații locale, baie sau pulverizații.
Tratamentul se repetă după două săptămâni.


Scabia ( Rîia ) Tratamente Naturiste

 

 

Febra de Lapte ( Mamita )




FEBRA DE LAPTE ( MAMITA )






Această afecțiune apare atunci când îndepărtăm
cățeii de la supt în primele zile sau când
înțărcarea nu se face treptat.
Din cauza laptelui care rămâne în mamele,
acestea se inflamează, se congestionează,
se întăresc și devin dureroase.
Implicit apar și alte complicații cum ar fi:
febra, lipsa poftei de mâncare și alterarea stării
generale.
Laptele ( atunci când mamita este produsă de
anumite infecții ) devine impropriu pentru
supt, iar culoarea este roșiatică, roz, cenușie
sau cafenie.
Schimbarea calității laptelui nu se observă
întotdeauna cu ochiul liber, dar modificarea
stării generale și aspectele locale caracteristice,
trebuie să ne alarmeze.
În perioada cât mama este bolnavă, cățeii vor
fi hrăniți artificial.
Femelele bolnave vor fi supuse unui tratamet
medicamentos local și general, făcându-se
masaje ușoare cu alcool camforat, golirea pe
cât posibil în totalitate a laptelui bolnav și
comprese reci.




Alăptarea





ALĂPTAREA







Prin alăptare se înțelege perioada de la naștere
și până la înțărcare și pot dura de la patru la
șapte săptămâni.
Primele zile de alăptare sunt cele mai importante
deoarece de ele depinde viața viitorului câine.
În aceste zile, laptele are o compoziție specială,
este bogat în anticorpi și oferă sugarului imunitate
în primele luni de viață.
Acest lapte se numește colostru.
După prima lună, cățeii sunt bine dezvoltați, iar
laptele matern devine insuficiet.
Din acest moment, va trebuit să intervenim cu
hrană suplimentară, care va consta în griș cu
lapte, pireuri din legume, supe etc.
Spre sfârșitul alăptării, puii vor fi înțărcați
treptat, pentru ca secreția lactată să se reducă
de la o zi la alta.




Cezariana





CEZARIANA






Este o intervenție chirurgicală practicată
atunci când nașterea nu poate decurge în
mod normal, iar viața mamei și a cățeilor
este pusă în pericol.
Această manoperă se execută doar de
personal calificat, sub anestezie generală
și locală.
Femela convalescentă va fi hrănită cu
alimente fluide dar consistente caloric.
Atunci când se va simți în putere, cățeaua
va fi scoasă la plimbare, atât cât să nu o
obosească.
Cățeii vor fi alăptați în prima zi cu lapte
muls de la mamă, iar din a doua zi pot fi
lăsați să sugă sub supravegherea noastră.





Fătare





FĂTARE







Este actul fiziologic prin care produșii
de concepție sunt expulzați de mamă
în exterior.
Ei sunt acoperiți de placenta fetală, pe
care mama o rupe și o mănâncă.
Aceste placente individuale cât și placenta
comună, sunt bogate în hormoni și de
aceea nu trebuie să împiedicăm cățeaua
să le consume, fiindcă au rol în stimularea
secreției lactate și revenirea uterului la
normal.






Diagnosticul Gestației




DIAGNOSTICUL GESTAȚIEI






Gestația se manifestă prin semne caracteristice,
după aproximativ două săptămâni.
Femela începe să crească în greutate, apetitul
devine capricios, iar atunci când sunt mai mulți
câini la un loc, femela devine posesivă, lacomă,
formându-și adevărate depozite de mâncare.
Totodată este mult mai atașată de stăpân, aproape
cerșește mângâierile acestuia.
După trei săptămâni, mamelele încep să crească
în volum, iar la cinci săptămâni, gestația se poate
observa cu ochiul liber dar și prin palpare.
Spre sfârșitul celei de-a doua luni, gestația este
evidentă.
Abdomenul se mărește progresiv, iar glandele
mamare, care sunt deja mărite, se întăresc.
Cu câteva zile înaintea fătării, apare secreția
lactată, vulva se tumefiază, iar coada devine
mai mobilă.
În această ultimă perioadă, femela devine agitată
și caută locuri retrase.
O problemă foarte importantă și care uneori face
pe stăpân nefericit ( mai ales când nașterea cățeilor
este așteptată cu nerăbdare ) o constituie așa numita
gestație falsă.
În acest caz, femela prezintă semne caracteristice
gestației: se întăresc mamelele, pornește secreția
lactată, iar din vulva tumefiată se scurge un lichid
asemănător celui care precede nașterea.
Femela este agitată și își caută loc pentru cuib, unde
strânge lucruri dragi ei : jucării, papucii stăpânului etc,
pe care le linge și le adună lângă ea ca pe proprii căței.
Gestația falsă se datorează unui dezechilibrul hormonal
și se poate repeta și la alte cicluri estrale.
Dacă s-a depășit termenul de gestație, un consult de
specialitate și o radiografie poate confirma dacă
avem sau nu de-a face cu o sarcină.




Gestația




GESTAȚIA






Este o stare fiziologică ce urmează montei
când în corpul femelei se dezvoltă produșii
de concepție.
Această perioadă, durează în medie 63 de
zile cu o variație de 5 zile în plus sau în minus.
Durata gestației poate fi influențată de mai
mulți factori:

1. - vârsta - gestația este mai lungă la femelele
primipare și la cele bătrâne.

2. - sexul produșilor - cu cât numărul produșilor
masculi este mai mare, cu atât gestația va fi
mai lungă.

3. - îngrijirea cățelelor gestante - cu cât condițiile
vor fi mai bune, gestația va fi mai scurtă.

4. - rasa și talia cățelei.






Împerecherea ( Monta )




ÎMPERECHEREA ( MONTA )




Înainte de montă se va face un examen sanitar
veterinar al celor doi parteneri.
Monta se va face într-un loc liniștit, și de obicei
dimineața.
Se practică două feluri de montă: liberă și la mână.
În monta liberă, masculul și femela sunt închiși
într-un loc anume și se supraveghează din apropiere
comportamentul lor.
În cazul celei de a doua variantă, cei doi parteneri
sunt ținuți în lese scurte, într-un loc închis.
Se poate întâmpla ( mai ales la primipare ) ca femela
să nu acceptă masculul la început.
În acest caz, stăpânul trebuie să intervină mângâind și
liniștind femela.
Dacă și de această dată femela refuză, nu trebuie
forțată, monta amânându-se pentru a doua zi.
Se poate practica și monta dublă, adică repetarea
împerecherii să se facă cu un alt mascul la fel de
valoros, mărind astfel procentul de fecunditate și
prolificitate, ca și vitalitatea descendenților.
Se recomandă ca masculul să nu fie deplasat pentru
montă din locul unde este crescut, deoarece această
influențează în mod negativ comportarea lui.
Împerecherea se va face într-un loc liniștit, iar animalele
vor avea la dispoziție suficientă apă de băut.
Actul sexual durează la câini în mod normal între
15 și 30 de minute.
În tot acest timp câinii rămân ”lipiți”, despărțirea lor
în acest interval este imposibilă până nu se produce
ejacularea.
Animalele se vor lăsa liniștite să termine actul sexual,
chiar și în cazul unei împerecheri nedorite.

Fecundația - se produce la câteva ore după montă
în oviduct.
Ovulul coboară prin oviduct și se fixează în mucoasa
uterină, unde se transformă treptat în embrion, și
apoi în fetus.
Dacă monta nu se poate realiza dintr-un motiv sau
altul ( teamă, durere, parteneri prea tineri și fără
experiență etc. ) se poate recurge la monta artificială,
în cazul unor specimene valoroase.
Masculul se duce într-un laborator special unde se face
recoltarea spermei prin masaj manual sau excitații electrice.
Sperma recoltată este supusă testelor de laborator pentru
descoperirea unor eventuale infecții.
În cazul rezultatelor negative, sperma poate fi folosită
proaspătă sau se poate păstra la frigider.
Proaspătă, trebuie folosită în timp de 5-7 ore, iar în
cazul refrigerării, se poate folosi în termen de 3-4 zile.




Căldurile




CĂLDURILE







Căldurile apar la femele de două ori pe an
și anume : la începutul anului ( ianuarie-
martie ) și tomna ( august-octombrie ).
Masculul este apt pentru reproducție oricând
în timpul anului.
Este bine ca în aceste perioade, cățelele
să fie izolate în boxe pentru a împiedica
împerecherile nedorite.
Atât femele în călduri, cît și masculi vor
face tot posibilul să ajungă unul la altul
și nu vor mai asculta de comenzi.
Căldurile încep prin congestionarea organelor
genitale, agitație, căutarea masculului și
pierderi de sânge din vagină.
În această perioadă masculul nu este acceptat.
Spre sfârșitul perioadei de călduri, secrețiile
sanguinolente se reduc și sunt înlocuite de
o secreție roz transparență, între 9-a și a 15-a zi.
Acum masculul este acceptat și se poate
efectua monta deoarece are loc ovulația.
Ovulele mature pot fi fecundate și până în
a 15-a zi a perioadei de călduri.




Reproducția Canină



REPRODUCȚIA CANINĂ





Reproducția asigură perenitatea speciei prin
generații succesive, fără de care nu ar fi
posibilă evoluția acestuia.
Indivizii existenți dau naștere la alții noi,
aceștia moștenind caracterele și calitățile
fundamentale ale rasei și indivizilor din care
provin.
Succesul reproducerii depinde în primul
rând de asigurarea unei împerecheri selective,
de aplicare a unui program rațional sub
toate aspectele, de o bună igienă și alimentație
corespunzătoare.
Printr-o selecție riguroasă, putem face să se nască
produși valoroși, dar, atât de bine, putem
obține produși lipsiți de valoare, folosind la
reproducție exemplare cu defecte sau care corespund
standardelor.
Uneori însă se poate întâmpla ca unii descendenți
să nu îndeplinească caracteristicile cerute de
standardele în vigoare, chiar dacă ambii părinți
sunt de rasă pură.
În astfel de cazuri, este de datoria crescătorului
să nu folosească și nici să nu permită folosirea
acestor produși la reproducție.
Înaintea împerecherii, trebuie să se facă alegerea
reproducătorilor ținând cont de câteva cosiderente
de mare importanță:
- ambii reproducători să provină din ascendenți
de rasă cât mai pură, cu însuși morfologice și
fiziologice cât mai apropiate de standardul rasei.
- se exclus de la reproducție animalele prea tinere
( sub un an și jumătate rasele mici, și doi ani
rasele mijlocii și mari ) sau bătrâne.
- constituția corporală și proporționalitatea
regiunilor corporale să fie specifice rasei respective.
- se exclud ca reproducătorii propuși cu deprinderi
negative ( agresivitate, lipsa docilității etc. )
- atât masculul cât și femela trebuie să aibă
condiție de reproducție ( să fie hrăniți corespunzător
și să fie perfect sănătoși )
- să se evite consangvinizarea
- se vor evita metisările ( împerecherea între rase
diferite ), deoarece produșii vor fi doar ”niște căței drăguți”,
dar fără valoare.
Cățelele în călduri nu vor fi duse în locurile unde
sunt mai mulți câini ( expoziții canine ) și nu vor
fi lăsate libere pe stradă sau în parcuri, pentru a evita
o împerechere la întâmplare.
În cazul în care totuși „incidentul” a avut loc, se poate
întrerupe sarcina de către medicul veterinar la 8-10
zile de la împerechere, prin injecții cu hormoni.
Este recomandat ca femelele să aibă cel mult trei
sarcini în doi ani, iar masculii maximul 20 de monte
pe an, cu intervale de pauză câteva zile obligatorii.
De obicei, o singură împerechere este suficientă,
dar pentru o mai mare siguranță, monta se repetă
după 24 - 48 ore, pentru mărirea coeficientului de
fecundare.
Împerecherea de primăvară este de preferat celei
de toamnă, deoarece condițiile climaterice sunt
mai propice dezvoltării cățeilor.

Alăptarea

 

Cezariana

Căldurile

 

Diagnosticul Gestației

Febra de Lapte ( Mamita )

 

Fătare

Gestația

Împerecherea ( Monta )





Cataracta






CATARACTA







Apare de obicei la câini bătrâni, dar a
fost sesizată și la tineret în urma unor
traumatisme sau boli infecțioase.
Se recunoaște ușor deoarece cristalinul
apare mat.
Opacifierea mai poate lua aspect de steluțe,
pete, puncte.
Cataracta în general nu se tratează.
În centre specializate se pot efectua intervenții
chirurgicale dar, de regulă, soluția optimă
este încetinirea evoluției folosindu-se
stimulente de tip Colir vitaminizat.






Cheratita




CHERATITA









Este inflamația corneei și se poate manifesta
la unul sau ambii ochi.
Poate apare în urma acțiunii directe a unor
agenți externi sau boli infecțiose cum ar fi
jigodia sau hepatita infecțioasă.
Se recomandă tratament de urgență, în caz
contrar, cheratita se agravează, ducând
până la ulcerarea corneei.







Conjuctivita





CONJUNCTIVITA










Este foarte des întâlnită, apare la orice vârstă
și rasă și se manifestă prin congestionarea
mucoasei conjunctivale, secreții abundente și
dureri locale.
Câinele este agitat, încearcă să se ferească
de lumină și dorește să se ascundă în locuri
întunecoase.
Afecțiunea este produsă de curenți de aer, frig,
praf, traumatisme, corpi străini, gaze și
substanțe chimice, diverși microbi, etc.
Conjunctivita nu este gravă, cu condiția să fie
tratată din timp și în mod corect.





Entro și Ectropion





ENTRO ȘI ECTROPION








Pe lângă lacrimi, genele asigură și ele
pe cât posibil protecția ochiului.
Problema apare atunci când marginile
pleoapelor sunt răsfrânte spre interiorul
ochiului ( entropion ) sau spre exterior
( ectropion ).
În ambele cazuri, nu mai putem vorbi
despre protecție ci, dinpotrivă, despre
o agresiune.
Aceste afecțiuni apar cu precădere la
Boxer și Sain Bernard.
Entro și ectropionul se pot corecta chirurgical,
dar nu întotdeauna rezultatele sunt
mulțumitoare.




Lăcrimarea




LĂCRIMAREA








Ochiul, în complexitatea lui, are un sistem
foarte eficient de apărare și anume lăcrimarea.
În cazul acțiunii agenților amintiți mai sus,
în mod automat glandele lacrimale secretă
binecunoscutele lacrimi.
Acestea încearcă să îndepărteze din ochi intrușii.
Trebuie însă să știm să deosebim simpla
lăcrimare de cea care este asociată cu înrăutățirea
stării generale, adică: febra, lipsa poftei de
mâncarea, inactivitatea, tristețe etc., fiindcă
atunci este vorba de reacția întregului organism
la boală.




Afecțiunile Ochiului




AFECȚIUNILE OCHIULUI







Ochiul este un organ foarte important dar
sensibil și ușor afectabil.
Astfel, praful, gazele iritante, corpii străini,
infecțiile, etc, cu ușurință pot provoca de
la simple iritații până la grave leziuni, o
grămadă de probleme.
Este deci bine ca intervenția noastră să fie
limitată având în vedere importanța și
sensibilitatea acestui organ.
Un specialist ne va spune cu siguranță, ce
este de făcut.


Cataracta

 

Cheratita


Conjuctivita

Entro și Ectropion

Lăcrimarea








Surditatea




SURDITATEA







În mod normal, surditatea se manifestă la
câinii bătrâni.
De astfel, ea poate apare la orice vârstă, ca
urmare a înbolnăvirii urechei sau a afectării
nervilor ce deservesc acest organ.
Se poate transmite ereditar, congenital sau
ca urmare a unor tratamente prelungite și cu
doze mari de antibiotice, și este parțială
sau totală.
Un câine surd se recunoaște ușor prin faptul
că nu reacționează șa stimuli acustici, se
orientează mai greu și nu răspunde la chemarea
sau comenzile stăpânului.
Afecțiunea parțială produsă de inflamații,
dopuri de cerumen etc.
Poate fi remediată, în schimb surditatea completă
este iremediabilă.




Corpi Străini





CORPI STRĂINI







În mod întâmplător, în ureche ajung diverși
corpi străini.
Din această cauză, câinele devine agitat,
scarpină și freacă urechea cu pricina, scutură
și apleacă capul în partea urechei afectate.
Dacă este posibil, vom îndepărta corpul străin
cu o pensetă, dar dacă acestea se află în
profunzime, se va apela la medicul veterinar
pentru instituirea unui tratament local.





Otita Externă




OTITA EXTERNĂ









Incidența mai mare a acestei afecțiuni este
întâlnită la câinii cu urechi mari, purtate
în jos, la care conductele auditive sunt
strâmte și cu păr abundent la orificiul de
intrare.
Otita externă poate îmbrăca mai multe
forme, de la o simplă iritație, până la inflamația
puternică a epiteliului conductului auditiv.
Urmează apariția unei secreții apoase sai mai
consistent ( cerumen vâscos ), de culoare
maronie, cu miros respingător.
Dacă vrem să ne ferim câinele de această boală,
trebuie să-l ferim de factorii cauzali: praf, apa
și săpunul din timpul înbăierii, corpi străni,
fire de păr moarte, paraziții, etc.
Dar odată boala apărută, se va începe tratamentul
cât mai repede posibil.
Aceasta va fi local sau general, în funcție de
factorul cauzant, până la dispariția inflamației și
vindecarea completă.



Afecțiunile Urechii




AFECȚIUNILE URECHII







După miros, auzul este cel mai dizolvat și
cel mai important simț al câinelui.
El îl ajută la deosebirea acusticii mediului
înconjurător și în orientare.
Auzul nu este la fel la toate rasele, finețea
lui depinzând și de forma urechiei.
Odată cu înaintarea în vârstă, auzul câinelui
slăbește ajungând până la dispariție ( surzenie ),
la câinii foarte bătrâni.
Diminuarea acestui simț mai poate apare ca
urmare a unor afecțiuni sau din neglijența
crescătorului.
De aceea urechile trebuie controlate și curățate
periodic de secrețiile și praful care se adună
în interiorul lor.
Această toaletare se face foarte ușor cu un tampon
de vată udă sau înbibată cu o soluție neiritantă,
fără a încerca, însă, în zelul nostru de a curăța
cât mai bine, să pătrundem în profunzime.
Este indicată tunderea perilor care pătrund în
interiorul urechii la unele rase, cum ar fi Setterul
sau Cockerul.
Atunci când câinele scutură mereu capul,
scărpinându-se sau frecându-se, este necesar
un consult medical, fiindcă avem de-a face
cu o ureche bolnavă.


Otită externă

Corpi străini

Surditatea