REPRODUCȚIA CANINĂ
Reproducția asigură perenitatea speciei prin
generații succesive, fără de care nu ar fi
posibilă evoluția acestuia.
Indivizii existenți dau naștere la alții noi,
aceștia moștenind caracterele și calitățile
fundamentale ale rasei și indivizilor din care
provin.
Succesul reproducerii depinde în primul
rând de asigurarea unei împerecheri selective,
de aplicare a unui program rațional sub
toate aspectele, de o bună igienă și alimentație
corespunzătoare.
Printr-o selecție riguroasă, putem face să se nască
produși valoroși, dar, atât de bine, putem
obține produși lipsiți de valoare, folosind la
reproducție exemplare cu defecte sau care corespund
standardelor.
Uneori însă se poate întâmpla ca unii descendenți
să nu îndeplinească caracteristicile cerute de
standardele în vigoare, chiar dacă ambii părinți
sunt de rasă pură.
În astfel de cazuri, este de datoria crescătorului
să nu folosească și nici să nu permită folosirea
acestor produși la reproducție.
Înaintea împerecherii, trebuie să se facă alegerea
reproducătorilor ținând cont de câteva cosiderente
de mare importanță:
- ambii reproducători să provină din ascendenți
de rasă cât mai pură, cu însuși morfologice și
fiziologice cât mai apropiate de standardul rasei.
- se exclus de la reproducție animalele prea tinere
( sub un an și jumătate rasele mici, și doi ani
rasele mijlocii și mari ) sau bătrâne.
- constituția corporală și proporționalitatea
regiunilor corporale să fie specifice rasei respective.
- se exclud ca reproducătorii propuși cu deprinderi
negative ( agresivitate, lipsa docilității etc. )
- atât masculul cât și femela trebuie să aibă
condiție de reproducție ( să fie hrăniți corespunzător
și să fie perfect sănătoși )
- să se evite consangvinizarea
- se vor evita metisările ( împerecherea între rase
diferite ), deoarece produșii vor fi doar ”niște căței drăguți”,
dar fără valoare.
Cățelele în călduri nu vor fi duse în locurile unde
sunt mai mulți câini ( expoziții canine ) și nu vor
fi lăsate libere pe stradă sau în parcuri, pentru a evita
o împerechere la întâmplare.
În cazul în care totuși „incidentul” a avut loc, se poate
întrerupe sarcina de către medicul veterinar la 8-10
zile de la împerechere, prin injecții cu hormoni.
Este recomandat ca femelele să aibă cel mult trei
sarcini în doi ani, iar masculii maximul 20 de monte
pe an, cu intervale de pauză câteva zile obligatorii.
De obicei, o singură împerechere este suficientă,
dar pentru o mai mare siguranță, monta se repetă
după 24 - 48 ore, pentru mărirea coeficientului de
fecundare.
Împerecherea de primăvară este de preferat celei
de toamnă, deoarece condițiile climaterice sunt
mai propice dezvoltării cățeilor.