Se afișează postările cu eticheta Câinele Bolnav și Câinele Sănătos. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Câinele Bolnav și Câinele Sănătos. Afișați toate postările

Program Propus de Vaccinare





PROGRAM PROPUS DE VACCINARE




la: 6 săptămâni DP                        D sau C - pentru jigodie ( boala lui Carre )
     9 săptămâni P+L                      H - pt. hepatita Ruberth
   12 săptămâni DHPP,+LR           L - pt. leptospiroze
     1 an P+L                                   R - pt. rabie ( turbare )
     2 ani DHPPi + LR                    P - pt. paravoviroză
     3 ani P+L     etc.                       Pi - pt. parainfluență.
                                                     











Glosar Litera D, E, F și G




GLOSAR LITERA D, E, F ȘI G




Diaree
- Eliminarea frecventă de fecale cu consistență redusă.

Dispnee
- Dificultatea în respirație.

Dizenterie
- Eliminarea frecventă de fecale semilichide, adesea
hemoragice sau striate cu sânge.

Ectropion
- Răsfrângerea spre în afară a marginii libere a pleoapei
inferioare.

Eczemă
- Este un sindrom eruptiv de origine alergică.

Entropion
- Răsfrângerea marginii libere a pleoapelor în interior,
spre globul ocular.

Epilepsie
- Tulburarea nervoasă manifestată prin accese convulsive
tonice-clonice, întovărășite de pierderea cunoștinței.

Ereditate
- Transmiterea caracterelor de-a lungul a mai multor generații.

Eritem
- Erupție tegumentară congestivă.


Facies
- Aspectul feței.

Faringită
- Inflamația faringelui.

Gangrenă
- Mortificarea a țesuturilor.

Gastrită
- Afecțiune inflamatorie a stomacului.

Gastroenterită
- Inflamația concomitentă a mucoasei gastrice și
intestinale.



Glosar Litera B și C




GLOSAR LITERA B ȘI C





Boala capului mare
- Obsteofibroză.

Boala fricii
- Isteria canină, nevroza fricii.

Boala tremurătoare
- Sindrom convulsiv.

Bronșită
- Inflamația bronhiilor.

Cap de hipopotam
- Puternica edemațiere a capului, îndeosebi a botului.

Cahexie
- Slăbire.

Castrare
- Operație de îndepărtare a glandelor genitale

Cataractă
- Opacifierea cristalinului.

Cavitatea bucală
- Gura

Cecitate
- Pierderea vederii, parțială sau totală.

Cianoză
- Colorația albăstruie sau vineție a pielii și a mucoaselor.

Cicatrice
- Rezultatul al unor leziuni, care au interes dermul
și hipodermul.

Cistită
- Inflamația vezicii urinare.

Congestie cerebrală
- Tulburare circulatorie ce poate fi expresie a unui
flux mărit de sânge sau a unei staze.

Conjuctivită
- Inflamația membranei care tapetează fața posterioară
a pleoapelor și a globului ocular.

Constipație
- Evacuarea cu greutate și la intervale de timp rare și
neregulate a materiilor fecale.




Glosar Litera A




GLOSAR LITERA A




Abces
- Colecție purulentă, circumscrisă, bine delimitată
de țesuturile din jur.

Acnee
- Butoni de la dimensiunea gămăliei de ac până
la cea a bobului de mazăre, ce au în centru un
punct negru, rezultat din depunerea impurităților
în orificiul canalului glandei sebacee.

Afonie
- Diminuarea până la dispariție a manifestărilor
vocale.

Alopecie
- Căderea părului

Anemie
- Oboseală la efort, paliditate, dereglarea ritmului
cardiac și respirator, uneori sânge mai puțin vâscos
și decolorat.

Anorexie
- Inapetență.

Apatie
- Abatere, moleșeală, încetinirea mișcărilor, facies
lipsit de expresivitate, lipsă de interes față de mediul
înconjurător.

Artrite
- Inflamații ale sinovialei articulare.

Ascită
- Deformarea abdominală / pântece de broască/.

Avort
- Întreruperea gestației.





Răul de Mașină




RĂUL DE MAȘINĂ







Acest fenomen este foarte frecvent și constă
în faptul că animalul nu se poate echilibra în
timpul mersului cu mașina, din această rezultând
o stare generală rea, vomă.
Un câine, care suferă de rău de mașină, nu trebuie
forțat să facă astfel de călătorii, doar dacă este
strict necesar, și atunci va trebui să ținem cont de
câteva sfaturi utile.
Există anumite calmante și antivomitive care
se vor administra cu puțin înaintea călătoriei dar
în nici un caz în momentul pornirii.
De asemeni nu se va da nici mâncare înainte
( 8 - 10 ore ) de a pleca.
După ce s-a ajuns la destinație, câinele va fi
lăsat puțin să se plimbe la aer curat, apoi i se va da
mâncare și apă.
Răul de mașină mai poate fi dat și de electricitate
statică și de aceea va fi bine să punem la spatele
mașinii un lănțișor care să conducă electricitatea
în pământ.




Epilepsia




EPILEPSIA






Este o boală ce se caracterizează prin pierderea
cunoștinței, contracții musculare localizate și
generalizate.
Apare mai frecvent la câinii tineri și se transmite
ereditar sau ca urmare a unor factori favorizanți,
cum ar fi:
- temperamentul nervos
- factori biologici: parazitoze, infecții
- consangvinitate strânsă
- emoții produse de lumină intensă și zgomote puternice
- leziuni traumatice la nivelul creierului sau al meningelui
- intoxicații grave produc accese de epilepsietoxică
- maladii ale aparatului cardio-vascular
Tratamentul se referă la tratarea animalelor atât în
timpul acceselor, cât și în afara acestora și trebuie să
urmărească îndepărtarea cauzelor ocazionale și utilizarea
calmantelor pentru diminuarea excitabilității scoarței
cerebrale.
În timpul acceselor, este bine să ducem câinele într-un loc
liniștit, întunecos și să-l supraveghem să nu se lovească
de obiectele din jur.
Se vor aplica comprese reci pe cap.




Cosmetica Chirurgicală




COSMETICA CHIRURGICALĂ





Acest capitol se referă la tăierea cozilor și a urechilor,
după anumite șabloane impuse de standardul rasei.
Cu mult timp în urmă existau și câini de agrement,
dar cei mai mulți erau folosiți la vânătoare, la paza
turmelor și pentru distracția oamenilor - la lupte.
Au fost create apoi rase ale căror specimene au fost
dresate să omoare oamenii în timpul războaielor.
Încă de atunci, în dorința de a se simplifica lucrurile
deoarece urechiile lungi și cozile erau ceva în plus, fiind
și cel mai ușor rănite, s-a trecut la scurtarea lor.
Acest obicei s-a menținut până la zilele noastre cu
scopul de a da un aspect cât mai plăcut câinelui, iar
ceea ce altădată era o necesitate, azi a devenit modă.

Tăierea urechilor este o operație estetică și se face
cu instrumente speciale ( clupe ), potrivit formei
stabilite standard.
În momentul de față, această operație estetică, în multe
țări europene este interzisă de asociațiile de protecție
a animalelor, fiind considerată mutilare.
La cererea crescătorului, această manoperă se va
executa la vârsta de 10-12 săptămâni.
Pentru o reușită sigură, urechiile vor fi legate strâns
pentru a fi menținute corect într-o poziție rigidă.
După îndepărtarea pansamentului și scoaterea ațelor
de sutură, se va face zilnic un masaj al marginilor
urechiilor până la totala vindecare și rămânerea lor
în poziție corectă.
Masajul este foarte important, el ajutând la activarea
circulației sanguine și la tonifierea nervilor și-a mușchilor.

Tăierea cozii se face la căței în primele 3-4 zile de viață.
Este o intervenție simplă care nu necesită nici un fel
de anestezie la această vârstă.
Cățeii simt prea puțin durerea, sângerarea este minimă
iar riscul de infecție este mic.
Dacă tăierea nu se face timpuriu, cu trecerea timpului
lucrurile se complică, deoarece operația în sine este
mai dificilă, iar câinele va avea mai mult de suferit.
Indiferent de vârstă, coada va fi tăiată după următorul
șablon:
Dobermann se taie: 3/4
Schnauzer, Boxer, Foxterier se taie: 1/3
Pudel ( Caniche ) se taie: 1/2
Brac german, Vijla se taie : 1/3 - 1/2
Cocker se taie: 1/2 - 2/3
Asemeni urechilor, și coada poate rămâne netăiată
dacă crescătorul dorește acest lucru.
Oricare ar fi opțiunea noastră, trebuie să fim de
acord cu faptul că acei căței care se nasc cu defecte la
coadă sau la urechi, trebuie îndepărtați din cuib în
prima zi după naștere.
Chiar dacă standardul respectivei rase îngăduie scurtarea
lor, trebuie să fim conștienți că dacă nu vom suprima
acești căței defectuoși, contribuim cu buna știință la
degenerarea rasei.



Arsurile





ARSURILE






 Arsurile se produc prin electrocutare și
prin căldură.
Primul tip de arsură este mai frecvent
întțlnit la căței, deoarece din joacă rod
diverse cabluri elrctice.
Pe mucoasa bucală apar răni, respirația
este îngreunată, iar în cazuri grave limba
și mucoasele se pot cianoza.
Mucoasa arsă moare și se desprinde în
câteva zile.
Arsura produsă de căldură este diferită
de cea de la om.
Partea unde se produce arsura este protejată
de păr, acesta formând un strat proctector.
Când arsura este gravă, atunci părul iese
ușor, dacă încercăm să-l smulgem.
Pe arsură se pun comprese reci și locul se
dezinfectează.



Plăgi Prin Mușcătură




PLĂGI PRIN MUȘCĂTURĂ






În timpul plimbărilor, adeseori au loc încăierări
între câini.
De obicei aceste lupte au drept cauze: mâncarea
stabilirea ierarhiei, femelele în călduri.
Se bat între ei câinii de același sex, dar, sunt și
”bătăuși notorii” care se bat oricând vin în contact
cu alți câini, fără un motiv anume.
Deoarece dantura și maxilarele câinilor sunt
foarte puternice, și mușcătura este foarte periculoasă.
Câinele mușcat se zbate și, din această cauză, în
gura adversarului rămân bucăți de piele și chiar
mușchi.
Pe lângă că este foarte dureroasă, rana se poate
și murdări și astfel se infectează foarte ușor.
Sângerarea este binevenită, fiindcă spală rana și
îndepărtează o parte din murdărie.
Sângerarea puternică însă este periculoasă și
trebuie oprită prin legarea cu o batistă sau cârpă curată.
Rănile prin mușcături se observă mai ales la
câinii cu părul scurt, fiindcă la ceilalți părul
estompează mușcătura.
Locurile cele mai afectate de mușcături sunt
capul, gâtul ( câinele mai puternic prinde gâtul
adversarului și-l sufocă ), membre anterioare,
coada.
De obicei bătaia fără ca stăpânul să aibă timp
să intervină.
Singura modalitate de a despărți câinii și nu
întotdeauna reușită, este să nr prindem căinii
de membrele posterioare sau să aruncăm pe
ei apă.
Este contraindicat ca în timpul incăierării să
intervină străini, fiindcă ar putea fi mușcați.





Spasmul





SPASMUL





Reprezintă o contracție localizată sau
generalizată și poate fi clasificat astfel:
spasm care ține 1 - 2 minute, spasm
care se repetă în decurs de 24 ore.
Este des întâlnit la femelele care alăptează
mulți căței și apare la două, trei
săptămâni după fătare.
Se manifestă prin neliniște, respirație
accelerată și plânsete.
În timpul crizelor, se iau cățeii de la
mamă și se pot pune înapoi după
câteva ore.
Este indicată înțărcarea și hrănirea
artificială.
Există femele predispuse la spasme,
acestea nu trebuie date la montă.
Vindecarea este spontană, dar de obicei
se face un tratament medicamentos.




Insolația




INSOLAȚIA






De multe ori, câinii stau sau sunt nevoiți
să stea mai mult timp în bătaia directă a
razelor de soare.
Din această cauză, apare febra, pulsul
accelerat, respirația precipitată și mucoasele
devin congesionate.
Acestea este insolația și are șanse de revenire
din această stare doar animalul a cărei
temperatură corporală nu a depășit 41 grade celsius.
Ca prim ajutor, câinele va fi dus într-un loc
răcoros și liniștit, apoi i se vor aplica comprese
cu apă rece și se vor administra tonice
pentru susținerea și stimularea generală a
organismului.







Șocul




ȘOCUL





Este o stare deosebit de gravă și apare de
obicei în urma accidentelor, și oricâte ori
se pierd cantități mari de sânge.
Se poate recunoaște după lipsa oricărei
activități, temperatură corporală scăzută,
respirație accelerată, puls accelerat și
paliditatea mucoaselor, mai ales a gingiei.
Controlul gingiei, prin apăsarea cu degetul,
este cea mai sigură metodă de a recunoaște
starea de șoc.
Astfel, dacă după 1 - 2 secunde de la ridicarea
degetului nu apare colorația normală și
paliditatea persistă, avem certitudinea că s-a
instalat starea de șoc.
Trebuie anunțat de urgență medicul veterinar
dar, până la venirea lui, vom acoperi câinele
cu o pătură călduroasă pentru a împiedica
scăderea temperaturii corporale.




Respirația Artificială și Masajul Cardiac




RESPIRAȚIA ARTIFICIALĂ ȘI MASAJUL CARDIAC







Reprezintă două manopere dificile care implică
pricepere și pot fi executate doar de două
persoane simultan.
Dacă accidentatul nu mai respiră și inima s-a
oprit, practic șansa de supraviețuire nu mai există.
Se poate, totuși încerca reanimarea prin cele două
procedee; astfel: o persoană va apăsa ritmic cutia
toracică, iar cea de-a doua persoană va trebui să
aibă grijă ca limba să fie fixată lateral, ca să nu fie
”înghițită” și să producă asfixie.
Dacă după 3 minute de masaj toracic, câinele nu dă
semne de viață, este fără șanse de supraviețuire.
Dacă însă își revine, câinele va trebui transportat de
urgență la cel mai apropiat cabinet medical veterinar.




Otrăvirea




OTRĂVIREA




Se produce în urma ingerării sau inhalării de
substanțe nocive.
Uneori, putem observa ușor și imediat otrăvirea,
alteori semnele se observă mai greu și apar
mai târziu.
Simptomele otrăvirii sunt diverse și numeroase;
din acest motiv vor fi amintite doar cele mai
caracteristici și mai frecvente: salivația excesivă,
scâșniri de dinți, colici, vomizări, diaree, hemoragii
diverse, tulburări musculare, scăderea tensiunii
articulare etc.
Detergenții, medicamentele frumos ambalate sau
sub forma de drajeuri sunt tot atât de nocive, ca și
otrăvurile, dacă sunt lăsate la îndemâna câinelui.
De aceea este bine să obișnuim câinele să nu mănânce
orice și de la oricine, mai ales resturile găsite la
întâmplare.
Dacă inevitabilul s-a produs, până la venirea
medicului, trebuie să acordăm câinelui nostru
primul ajutor.
Mulți consideră laptele un antidot universal, dar,
din păcate, laptele de multe ori face mai mult
rău decât bine, deoarece el dizolvă toxicul care
va trece rapid în sânge.
Cel mai bine este să administrăm un vomitiv.
Dacă nu avem unul anume, putem folosi apă
călduță sărată.
După ce câinele vomită, îi putem administra
cărbune medicinal dizolvat în apă ( 2 - 3 lingurițe )
sau albușuri bătute și amestecate cu puțină
apă ( 200 - 300 ml ).
În cazul ingerării de detergenți, se va administra
o soluție de apă cu oțet ( 2 linguri de oțet la un litru
de apă ).
Din păcate, efectele otrăvii de șobolani se observă
după câteva zile, când deja toxicul s-a răspândit în
organism, iar efectele sunt ireversibile.
Alte toxice produc rupturi ale vaselor sanguine și
hemoragii în toate organele.
Strictina este toxicul cel mai dur, care produce un
contracție musculară generalizată, iar după aprox
30 de minute de la apariția semnelor de otrăvire se
instalează moartea.
Puterea toxicului asupra organismului este diferită
de la un produs la altul, dar mai depinde și de alți
factori, cum ar fi : vârsta, sexul, gradul de flămânzire,
starea de întreținere, starea fiziologică, viteza de
pătrundere și catitatea de toxic.
Intoxicația de orice fel este deosebit de gravă și
necesită o intervenție de maximă urgență.



Accidente, Răni, Prim Ajutor



ACCIDENTE, RĂNI, PRIM AJUTOR





Tăind în secolul vitezei, tot mai des observăm
( spre rușinea noastră ), pe șosea sau la marginea
ei, animalele strivite pur și simple de mașini sau
rănite și imposibilitatea de a se da la o parte din
calea altor ”viteji” ai volanului.
Dacă inevitabilul totuși s-a produs, avem datoria
morală de a îndepărta de pe carosabil victima sau
în cazul când este doar rănită să-i acordăm pe cât
posibil un prim ajutor, atât cât stă în priceperea
noastră, cu atenție însă ca să nu facem mai mult rău.
Mai întâi, vom examina câinele pentru a ști ce s-a
întâmplat.
Cel mai frecvent întâlnit sunt fracturile și hemoragiile.
Fracturile deschise sunt acelea în care osul rupt
străpunge pielea și iese în afară.
Rănile astfel produse sunt periculoase, fiindcă se
infectează foarte ușor, și de aceea se vor lega cu o
batistă sau cârpă curată.
Hemoragiile ( pierderile de sânge ) nazale nu sunt
periculoase, dacă se opresc repede.
Dacă sângerarea continuă, este abundentă și se
asociază cu hemoragia bucală, situația este foarte
gravă, fiindcă avem de-a face cu leziuni interne.
Oricum se prezintă problema, este bine să transportăm
cât mai repede câinele la medicul veterinar pentru
a-i acorda îngrijile corespunzătoare.




Administrarea Medicamentelor




 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR






Modul de administrare al medicamentelor este
dependent de mai mulți factori: consistența lor,
necesitatea de a acționa ( local sau general ),
starea generală a câinelui.
Tabletele, cașetele, bolurile, siropurile și antibioticele
buvabile se vor administra oral.
Această manoperă poate fi executată și de către
crescător, cu condiția să fie executată corect.

Tabletele
Când apetitul se păstrează nealteral, tabletele
pot fi administrate într-o bucățică de carne
sau brânză.
În cazul în care câinele refuză, tableta va fi
introdusă în gură cu mâna și depusă la baza
limbii, apoi se închide gura animalului și
botul se ține puțin ridicat pentru a ușura înghițirea
tabletei.

Pulberile și granulele se dizolvă în lapte sau supă
și se administrează ca atare.
Pentru această manoperă este nevoie de două
persoane, una va ține câinele, iar cealaltă va
administra lichidul cu o seringă la comisura buzelor,
printre cele două maxilare.
În acest mod, lichidul va fi înghițit ușor, fără
riscul de a fi aspirat în plămâni.

Injectarea, fiind o operație mai complicată, necesită
o anumită pregătire în domeniu și este bine să
fie executată de personal calificat.
Sau cel mai bine vă duceți la medicul veterinar.



Febra




FEBRA





Acest sindrom reprezintă creșterea peste limită
superioară normală a temperaturii corporale și
este însoțită de modificări ale funcțiilor vitale
în organism.
Se manifestă prin deterioarea stării generale,
frisoane, accelerarea pulsului și a respirației, nas
cald și uscat, apetit redus, sete exagerată.
Febra este considerată ușoară atunci când depășește
limita superioară cu 1 grad celsius mijlocie - când
depășește limita cu 1,5 grade celsius, mare, când 2
sau mai multe grade au trecut peste limita maximă.
În mod normal, temperatura este mai ridicată seara
și dimineața, după efort sau la femelele în călduri;
deci nu putem vorbi de febră.
Ca să știm exact dacă avem de-a face cu o stare
normală sau patologică, vom ține cont și de cele
spuse mai sus și vom măsura temperatura internă cu
ajutorul termometrului.
Această se scutură în prealabil, se dezinfectează, se
unge capătul ( cu mercur ) cu vaselină și se introduce
în rect.
După câteva minute vom putea face citirea termometrului.




Foamea și Setea



FOAMEA ȘI SETEA







Doar unui câine bolnav îi lipsește pofta de
mâncare sau mănâncă foarte puțin.
În mod normal mănâncă de câte ori îi se dă
ocazia, astfel, masa devine cel mai important
eveniment al zilei.
Alimentația fiind o problemă complexă, trebuie
privită cu toată seriozitatea.
Hrana trebuie să fie consistentă, echilibrată și
ușor digestibilă.
Câinele este un animal lacom, el nu mestecă ci
înghite mâncarea cât de repede poate.
Cu toate acestea, când este bolnav dispare pofta
de mâncare refuzând chiar și alimentele preferate.
Consumul de apă va fi diferit și influențat de
alimentele consumate, temperatura mediului
ambiant, gradul de oboseală sau starea de sănătate.
Un câine bolnav va refuza hrana, dar niciodată apa.
Astfel acest lichid vital poate fi intermediarul
nostru pentru administrarea unor medicamente.


Obiceiuri Moștenite



OBICEIURI MOȘTENITE



Chiar dacă nu poate vorbi, câinele ”ne transmite”
permanent mesaje prin comportamentul lui.
Noi trebuie doar să ne străduim să le înțelegem,
mai ales atunci, când pedepsit, repetă același lucru.
Câteva exemple simple dar elocvente ne vor lămuri
pe deplin.
Cu toții am observat cum se învârtește în cerc de
câteva ori sau scormonește covorul ori pământul
înainte de a se culca.
Câți dintre noi nu ne-am certat favoritul vazând ce
face, neștiind că din timpuri imemorabile strămoșii
lui făcea același lucruri pentru a bătători crengile,
frunzele, zăpada sau pământul, cu intenția de a avea
un culcuș cât mai confortabil.
Urmașilor lor acest obicei li s-a transmis genetic.
O femelă cu pui își schimbă zilnic cuibul de câteva
ori, mai ales când timpul este călduros.
Poate nu am înțeles de ce, fiindcă noi i-am pregătit
un loc comod, confortabil.
Pentru mamă însă, confort înseamnă un loc unde cățeii
sunt în siguranță de restul lumii și de orice i-ar deranja.
Dacă este un câine de curte, acesta va face gropi unde
își va purta cățeii în gură.
Pământul umed va da puilor răcoare și va reduce înmulțirea
purecilor ( aceștia preferă căldura ).
De câte ori vom muta noi cățeii, de atâtea ori mama îi va
duce acolo unde îi va dicta instictul.
Câinele nostru linge pereți sau mănâncă pământ.
Are el gusturi pervertite ?
Nu, aceste obiceiuri se formează atunci când este carențată
în săruri minerale iar câinele nu face altceva decât să
suplinească ceea ce îi lipsește.
Alte obiceiuri sunt foarte interesante, mai ales dacă le
observăm zilnic și le acordăm un minimum de atenție.


Câinele Bolnav și Câinele Sănătos



CÂINELE BOLNAV ȘI CÂINELE SĂNĂTOS



Cel mai important lucru pentru un crescător trebuie
să fie sănătatea câinelui său.
Un câine sănătos este aproape într-o continuă mișcare.
Ochii sunt lucioși și vioi, urechile și coada sunt foarte
active, părul fin și lucios, pielea moale și elasică.
Temperatura corporală nu oscilează, iar nasul este rece
și umed.
Temperatura normală cuprinsă este cuprinsă între 38,5
grade celsius și 39 grade celsius.
Orice creștere sau scădere peste aceste limite, asociate
cu fierbințeala și uscarea nasului sau cu rădăcina gingiilor,
sunt serioase semne de alarmă.
Câinele sănătos are întotdeauna poftă de mâncare, farfuria
lui rămânând mereu curată.
În mod normal, bea apă de multe ori pe zi, dar nu cantități
mari.
Somnul alternează cu joaca, plimbarea și necesitățile
fiziologice.
În mod firesc, un câine de apartament va fi mai ușor de
observat decât un câine ținut în curte.
Astfel, la cel dintâi va trebui să urmărim încă de dimineață
cheful de joacă sau plimbare.
În timpul plimbării, să fim atenți la ce face câinele, dar si
cum face.
Dacă întârzie mai mult decât este necesar în poziția de
defecare, înseamnă că este constipat sau are diaree.
Uneori, se oprește și mănâncă fire de iarbă.
Să nu-l împiedicăm să o facă deoarece acestea au rolul
de a înveli un conținut stomacal iritabil pe care câinele
dorește să-l elimine cât mai repede.
Reîntors acasă, câinele se odihnește la locul său.
Uneori această odihnă se prelungește.
Este câinele bolnav sau în timpul plimbării a făcut un
efort prea mare și oboseala își spune cuvântul ?
Câinele de curte, dacă nu este prins în lanț, obișnuiește
să umble peste tot, cât ține proprietatea stăpânului, iar,
dacă poate, ”inspectează” și curțile vecinilor.
Din această cauză, mai greu vom putea observa ( dacă
din întâmplare nu suntem de față ) o diaree, o constipație
sau o vomă.
Putem, însă, observa când el își părăsește locul favorit,
cînd nu vine la mâncare sau se ascunde în locuri întunecoase.
Animalul bolnav are ochii lăcrimoși, adânciți în orbite,
privirea lor exprimând suferința.
Urechile sunt pleoștite, imobile, coada abia se mișcă și
este adunată între picioare.
Pielea este neelastică, iar părul fără luciu, degradat și zburlit.
De obicei, câinele caută să se retragă în locuri liniștite,
întunecoase.
Stă mai mult culcat, dar nu-și găsește nicicum locul potrivit.
Se culcă, se scoală, scormonește pământul, geme și își
întoarce capul mereu spre locul dureros.
Vigilența și agilitatea sunt diminuate.
O parte din simptomele anterior amintite pot fi ocazionale,
deci trecătoare.
Atunci când comportamentul se schimbă fără să mai
revină la normal, când lipsa poftei de mâncare și febra
sunt persistente, înseamnă că s-a instalat boala și trebuie
apelat la medicul veterinar.