Chirurgia Corectoare



CHIRURGIA CORECTOARE


Se știe că natura nu este la fel de darnică cu toții oamenii.
Astfel, unele persoane se nasc cu gura de lup ( oasele
palatine neunite, ceea ce face ca alimentele să ajungă
din gură în nas și de acolo afară ), cu buză de iepure
( buză crăpată ) sau cu ambele defecte deodată.
Alții se nasc cu pete sau tumori vineții ( angioame )
sau cu negi celulari pigmentari care pot cuprinde
porțiuni însemnate din piele.
Unii prezintă defecte ale nasului ( prea mare sau prea
mic, coroiat etc.), ochilor ( strabism ) sau urechilor
( mai mari, depărtate de cap sau diforme ).
Aceste defecte fac din oamenii respectivi niște nefericiți,
obsedați, cu complexe de inferioritate.
Ori, scopul chirurgiei corectoare este de a repara aceste
defecte, prin operație, ameliorîndu-le sau vindecîndu-le.
Astfel, prin operarea unui nas strîmb, se poate ameliora
respirația, care pînă atunci era dificilă, iar prin operarea
unor ochi care priveau cruciș sau în afară ( strabism )
se ameliorează net vederea.

Nasul.
Forma urîtă ca și mărimea nasului pot tulbura
echilibrul unei fețe și o pot îmbătrîni.
Operația de corectare a nasului ( rinoplastia )
este cea mai curentă operație estetică.
Rinoplastia nu se va practica înainte de vîrsta de 18
ani, cînd fața ia forma sa definitivă.
Înaintea operației chirurgul studiază atent fața
pacientului, caracterul său pentru a stabili forma
viitorului nas.
Aceasta este un studiu serios, morfopsihologic.
Pe fotografii și pe mulaje chirurgul arată pacientului
ce fel de nas i se va potrivi mai bine.
Vindecarea definitivă se produce la 3 luni după operație
și fără cicatrice.

Urechile.
Cea mai des întîlnită operație a urechilor  este apropierea
de craniu, care este și cea mai simpă din toate intervențiile
corectoare estetice.
Ea poate fi realizată chiar foarte devreme ( și la vîrsta de
7 ani ).
În afara operației de apropiere a pavilioanelor urechilor,
se mai practică la acest nivel operații de corectarea a
formei pavilioanelor sau lobilor urechii.

Bărbia.
Corectarea bărbiei este o operație ceva mai complicată.
Ea diferă în funcție de obrazul respectiv : dacă bărbia
este ascuțită, chirurgul micșorează osul bărbiei, dacă
bărbia este prea mică se adaugă o proteză care face corp
comun cu scheletul și înlocuiește osul care lipsește.

Petele.
Dacă acestea nu s-au vindecat prin electrcoagularea
sau prin tratament de raxe X, atunci se poate recurge
la chirurgia estetică.
Chirurgul îndepărtează zona de piele pătată și acoperă
plaga care rămîne cu pielea adusă din altă parte a
corpului ( grefă ).

Cicatricele obișnuite se tratează cu zăpadă carbonică,
sau infiltrații cu cortizon.
Cicatricele mari beneficiază de chirurgia estetică.
Ca și la pete se îndepărtează cicatricea și se efectuează
o grefă cutanată.

Cearcănele.
Se știe că aici nu este vorba de un exces de piele, ca
în pungile de sub ochi, ci de depozite grăsoase locale.
Vîrsta persoanelor în cauză nu are nici o importanță,
ele putînd apărea și la persoane tinere.
Operația poate fi urmată la unii pacienți de mici
cicatrice, care însă dispar după cîteva luni.
Aceste cicatrici pot fi mascate printr-un machiaj adecvat.

Sînii.
Se poate interveni și asupra sînilor prin chirurgie estetică,
atunci cînd aceștia sînt prea voluminoși, căzuți sau prea mici.
Operația se poate face între 18 - 60 de ani.
La femeile tinere, ea este pur estetică, în timp ce la femeile
în vîrstă ea aduce la pierderea unei greutăți suplimentare
care obosește organismul.

Abdomenul și coapsele.
Gsăsimea în exces de pe burtă și fața internă a coapselor
poate fi îndepărtată, iar pielea pînă atunci flască și
ridată, se întinde prin operația de corectare.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.