Funcțiile Epidermului și Ale Anexelor




FUNCȚIILE EPIDERMULUI ȘI ALE ANEXELOR


Keratinogeneza este un proces care începe la nivelul
celulelor stratului germinativ ( keratinocite ) și se
termină prin formarea celulelor stratului cornos, care,
sînt celule moarte, fără nucleu, turtite, cu pereți
constituiți dintr-o substanță rezistentă, keratina.
Keratina este o proteină foarte bogată în sulf, care
conferă pielii o rezistență deosebită.
Conținutul în sulf al unghiilor și părului este mai mare.
În procesul de formare a keratinei un rol îl joacă
glicogenul, care servește și ca substrat energetic.
Keratina celulei cornoase este rezistentă la factorii
mecanici sau chimici din mediul extern, iar prin
aciditatea ei constituie mantaua acidă, care rezistă la
acțiunea microbilor, virusurilor și a paraziților criptogamici.
În rezumat, keratinogeneza realizează lama cornoasă
care prin rezistența și elasticitatea ei se opune agresiuni
factorilor din mediul extern, îndeplinind în acest fel un
rol fiziologic de apărare.
Lipsa de vitamina A poate duce la keratinizarea exagerată,
urmată de o descuamație abundentă.

Melanogeneza este procesul prin care se sintetizează melanina,
pigmetul pielii.
Melanina este produsă de către melanocitele din stratul bazal
( germinativ ) al epidermului, în organe subcelulare specializate -
melanozomi - și este stocată sub formă de granule în citoplasma
melanocitelor.
De aici pigmentul este transferat în keratinocitele înconjurătoare.
Melanina este o proteină complexă, cu un bogat conținut de cupru.
Sinteza ei constituie un proces biochimic complicat, în care
tirozina se transformă în dihidroxifenilalanina ( DOPA ), după care
urmează alte etape în urma cărora rezultă indol-5-6-chinona, iar
aceasta, prin polimerizare, dă naștere pigmentului propriu-zis.
Pigmentul melanic are rolul de protecție față de lumină și razele
ultraviolete.
Rapiditatea formării acestui pigment diferă de la om la om, ceea
ce explică faptul că, la aceeași expunere la soare, în general,
persoanele blonde nu se bronzează la fel ca cele brune.
O serie de factori influențează melanogeneza.
Astfel, sinteza și distribuția pigmentului sînt controlate de un hormon
hipofizar - hormonul melanostimulator.
Hormonii suprarenalelor inhibă melanogeneza, lipsa lor ducînd
la hiperpipigmentări, ca în boala Addison.
Hormonul tiroidian stimulează pigmentogeneza.
Hipertiroidismul se însoțește de pigmentări, în timp ce în hipotiroidism
( mixedem ) apare o paliditate caracteristică.
Cuprul, arsenicul, calciul, magneziul stimulează pigmentogeneza,
iar molibdenul, mercurul și aurul o inhibă.
Lipsa vitaminelor A, C și PP provoacă hiperpigmentări.

Funcția de barieră este una din formele prin care pielea își
realizează rolul său de organ protector.
Această funcție este îndeplinită de stratul lucid, supranumit
și strat-barieră.
Stratul lucid are un pH acid și este constituit din substanțe
hidrosolubile și lipide.
Astfel, se explică capacitatea sa de a controla tranzitul apei
prin epiderm și de a lega baze și acizi slabi.
Deci, această zonă reglează permeabilitatea cutanată.

Secreția sebacee sau sebumul este produsul glandelor sebacee.
Sebumul rezultă din distrugerea celulelor glandulare ( sectreție
holocrină ) și este format din fosfolipide, colesterol, trigliceride
și acizi grași nesaturați.
Secreția sebacee, care se află sub dependența sistemului nervos
central, este continuă, cantitatea medie în 24 de ore fiind de 1-2 g.
Sebumul participă la alcătuirea așa-numitului film hidrolipidic
superficial,, care este capabil să absoarbă o mare cantitate de apă
și colesterol.
Deoarece conține acizi grași nesaturați și alte substanțe, sebumul
participă la apărarea antimicrobiană și antifungică a pielii.
De asemenea, el protejează firul de păr, pe care-l îmbracă într-o
peliculă fină și îi asigură o oarecare suplețe.
Astfel, sebumul este un adevărat lubrifiant al pielii și părului.
Secreția sebacee este influențată de o serie de factori ca: sistemul
nervos ( emoțiile duc la contracția mușchilor erectori ai firelor de
păr, urmată de hipersecreția sebacee ), hormonii ( androgenii excită,
iar estrogenii inhibă secreția seboreică ), temperatura mediului
înconjurător ( dacă este ridicată stimulează secreția ) și razele
ultraviolete ( în doze mici stimulează, iar în doze mari diminuează
secreția ).

Secreția sudoripară sau sudoarea este produsul glandelor sudoripare.
Aceasta este un lichid limpede, cu miros caracteristic, care variază
după regiuni, rasă și individ.
Sudoarea conține 1% substanțe și 99% apă.
Dintre substanțe amintim: ureea, acidul uric, creatinina, amoniacul,
glucoza, acidul lactic, vitamine ( C, B1, B2, PP ), săruri minerale
( de sodiu, potasiu, magneziu etc. ) și acizi volatili ( acetic, formic,
butiric, valerianic și caproic ).
Secreția sudorală este continuă, în mod normal imperrceptibilă
( perspirația insensibilă ), cantitatea medie în 24 de ore fiind de
600 - 800 ml.
În condiții speciale, ca efort sau temperatura ridicată a mediului
ambiant, se poate elimina o cantitate enormă de sudoare, ajungînd
pînă la 10 litri.
După felul glandelor care o secretă, ecrine sau apocrine, sudoare
are cîteva caracteristici distincte.
Astfel, sudoarea ecrină este foarte acidă ( pH=3,8 ) și fluidă, iar
sudoarea apocrină este aproape alcalină ( pH=6,9), vîscoasă și se
elimină intermitent, stadiul secretor fiind urmat de o pauză lungă.
Aciditatea sudorii ecrine mărește puterea de apărare a pielii față
de agenții patogeni, în timp ce tendința spre alcalinitate a secreției
apocrine explică condițiile extrem de favorabile dezvoltării
microbilor și micozelor ( ciupercilor ) la nivelul axilelor și
regiunilor inghinale.
Secreția sudoripară este influențată de factorii externi ( căldura
o stimulează ) și interni ( sistemul nervos, efortul muscular etc. ).
Acetilcolina, adrenalina și pilocarpina stimulează secreția de
sudoare, în timp ce atropina o inhibă.

Pilogeneza este procesul de formare a firelor de păr la nivelul
foliculilor piloși.
Creșterea firului de păr se face în ciclu cu durata de 2 - 6 ani.
Părul este constituit din tricokeratină.
Culoarea părului se datorește prezenței unor melanine, eumelanina
( asemănătoare cu melanina din epiderm ), care colorează părul
în brun și negru și feomelanina, care îl colorează în galben-roșcat.
Pilogeneza este influențată de factori ca: hormoni, circulația
sanguină dermică și factori exogeni.
Astfel hiperfuncția hipofizei ( excesul de hormon somatotrop la
bolnavii de acromegalie, sau de ACTH în boala Cushing ) duce
la hipertricoză (păr în exces), în timp ce hipofuncția hipofizară
(nanism) se însoțește de hipotricoză.
Corticoizii în aplicații locale sau injectați în derm stimulează
pilogeneza.
Hormonii sexuali masculini ( androgenii ) inhibă pilogeneza, în
timp ce hormonii sexuali feminini ( estrogenii ) excită pilogeneza.
Vasodilatația stimulează creșterea părului, în timp ce spasmele
capilarelor din papila bulbului pilos sînt urmate de căderea părului
( alopecie ).
Razele ultraviolete, substanțele vasodilatatoare ( histamina,
vitamina PP, procaina ), substanțele fotodinamice ( meladinina ),
vitaminele A, B2, E, H1 și unele elemente minerale ca Fe, Cu, I
stimulează pilogeneza, iar sărurile de taliu și substanțele
antimitotice ( folosite în tratamentul cancerului ) o inhibă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.