Recompensă și Pedeapsă - Baza Educației Canine




RECOMPENSĂ ȘI PEDEAPSĂ - BAZA EDUCAȚIEI CANINE



Cîinele este întotdeauna foarte sensibil la
recompensa ( bucățica de mîncare ce îi
place, o mîngîiere, plimbare ) care urmează
imediat unui ordin bine executat, ,,Tonul
face muzica” și în conversația pe care o duceți
cu cîinele dv.
O alintare sau felicitare trebuie să se deosebească
net de o poruncă sau pedeapsă.
Cu alte cuvinte, nu veți ajunge la nici un rezultat
dacă îi veți face pe un ton blînd un reproș de tipul :
nu e frumos ce ai făcut Bijulică, mamă, nu mai
supăra pe tătuțul tău !
Este contraindicat să exagerați cu alintarea cîinelui,
mai ales a celui matur.
Dacă are un temperament voluntar va deveni repede
neascultător, ceea ce, în special în afara casei, este neplăcut.
La orice mijloc de comunicare folosit, expresia trebuie
să fie cît mai scurtă, clară și mereu aceeași.
În general, este suficient să ridicăm tonul pentru ca un
cîine să înțeleagă că este pedepsit.
Bineînțeles că la abateri mai grave și sancțiunea trebuie
să fie e măsură, dar niciodată cu cruzime și întotdeauna
promptă, astfel nu-și va atinge scopul.
Intimidarea morală este mult mai eficace decît sancțiunea
fizică.
Și aici intervin moștenirile ancestrale care determină
comportamentul cîinelui.
Bunăoară, puteți să bateți cîinele și el să rămînă indiferent
la lovituri.
În schimb, dacă îl luați de ceafă și îl scuturați bine, veți
obține o intimidare mult mai utilă ( asemănătoare celei
ce se aplică ,,pe vremuri” în cadrul haitei ).
Cîinele luat de ceafă, mai ales cel tînăr, se simte nesigur;
puțin scuturat și certat va pricepe că nu a fost cuminte.
Nu pedepsiți cîinele decît dacă sînteți convinși că știe
pentru ce este certat; dacă nu a putut face asocierea între
greșeală și pedeapsă, ea nu va fi pricepută și își va
pierde efectul.
Spre pildă, dacă în timpul plimbării cîinele vagabondează
și dispare, trebuie bine cîntărit modul de pedepsire la
revenirea lui, deoarece în cazul că a fost strigat de mai
multe ori și, în fine, a catadixit să se înapoieze și este
pedepsit, s-ar putea să asocieze revenirea la chemare de
bătaia primită și rezultatul să nu fie cel dorit.
Cam la fel vine treaba și cu vagabonzii sadea, ce lipsesc
cu zilele și care, în loc să fie întîmpinați cu bucurie,
capătă cîte o bătaie, că le vie din nou să-și ia lumea în cap.
În astfel de cazuri, este dificil de apreciat felul pedepsei,
mai bine este să se insiste, preventiv, în faza de educare
pentru însușirea perfectă a ,,bunelor maniere”.
Pentru a putea influența în mod pozitiv educația cîinelui
este necesar să știm care sînt cauzele care provoacă o
comportare nepermisă, să fim în măsură să anticipăm
acțiunile necorespunzătoare și să întreprindem perseverent
procesul de educație necesar eliminării deprinderilor
greșite.
Dacă pedeapsa se impune neapărat, ea trebuie aplicată
și chiar cu severitate, pentru ca pe viitor să nu se repete greșeala.
Mîna stăpînului trebuie doar să mângîie și să recompenseze.
Acest principiu este ignorat de majoritatea proprietarilor
care, deseori, administrează cu palma cîte o bătaie, fie ea
oricît de meritată.
Nu e de mirare dacă vor constata cum cîinele începe să se
teamă și să se ferească sau să vină șovăitor spre mîna întinsă,
chiar dacă de data aceasta ea ar dori să mîngîie.
Cel mai potrivit mijloc de corecție este cel aplicat cu ajutorul
unui ziar împăturit, al unei mînuși de piele sau papuc vechi,
fiindcă vocea supărată și amenințătoare sînt deja suficiente
pentru a-l face să priceapă că a greșit.
Bătaia violentă nu este permisă și cîinele se va îndepărta de dv.
Nici gîrbaciul sau bastonul, nici loviturile de picior nu sînt permise.
Cine se poartă astfel cu un cîine nu merită să-l aibă.
Putem să asociem pedepsirea cu trimiterea la locul lui; cîinele
este deosebit de sensibil la această pedeapsă, mai ales
cînd nu i se dă voie să părăsească locul fără autorizație.
Odată ajuns la colțul lui nu mai trebuie amenințat.
Inutilă apare însă o pedeapsă prin care, de pildă, îi suprimăm
masa sau nu îl scoatem la plimbare.
De unde să priceapă bietul cățel din ce motiv procedăm astfel?
Cîinele uită foarte ușor, așa că este nu numai inutil, dar chiar
contraindicat să păstrăm o supărare îndelungată.
Dacă pedeapsa, uneori necesară, nu a fost prompt aplicată, cu
convingerea că a fost înțeleasă, corecțiile ulterioare nu fac decât
să strice buna înțelegere și să creeze o prăpastie între cîinele și
stăpînul lui.
La un cîine matur, pedeapsa ,,du-te la locul tău”, dată pe un
ton sever, este mai dureroasă și o pricepe mai bine decît orice bătaie.
Cu cît un cîine este mai dotat, cu atît este mai șiret.
Va învăța mult mai repede, dar, în același timp, va fi dispus oricînd
să încerce să tragă chiulul.
Față de cîinii încăpățînați, cu tendințe de neascultare, care mîrîie
și sînt nedisciplinați, numai printr-o atitudine aspră, însoțită de
pedepse, cîte o lovitură precum și ținerea în zgardă strînsă și în
lesă, se poate ajunnge la impunerea autorității.
Înainte de a ajunge la astfel de soluții, care presupun mari eforturi,
trebuie bine cîntărite eventualele cauze ale nesupunerii și
încercate celelalte căăi de împăcare și educare.
Mulți stăpîni cu veleități în materie de educație canină, după
ce au speriat și gonit sub canapea un biet cățel, înfricoșat
de cîte i se pot întîmpla, îl ademenesc afară cu o bucățică
de mîncare care îi place, pentru ca, de fapt, să pună mîna
pe el și să-i administreze o bătaie.
Procedeul e fără comentariu și consecințele ulterioare se
impun de la sine.
Dacă, pentru aplicarea pedepselor se pot ,,delega” și alți
membri ai familiei, un ,,ajutor de dresor” mai din umbră,
recompesele în schimb trebuie să vină numai de la stăpîn.
Nu este bine să sîcîiți cîinele mereu; el trebuie respectat
pentru a-i putea pretinde respect.
Numai așa i se vor putea cere performanțe care mai greu
vor fi obținute astfel.
Recompensați cu o vorbă bună și cu o mîngîiere îndeplinirea
întocmai a lucrului cerut.
Nu acceptați o execuție incompletă și pedepsiți-o dacă e cazul.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.