Principii Generale în Educarea Cîinelui




PRINCIPII GENERALE ÎN EDUCAREA CÎINELUI




Pentru a fi plăcut, un cîine care trăiește în societate
trebuie să fie educat în mod convenabil.
Chiar dacă, de la cea mai fragedă vîrstă, el manifestă
calitățile certe, chiar dacă se arată afectuos, amabil,
încrezător, supus, el nu poate cunoaște regulile elementare
de bună purtare dacă nimeni nu i le-a insuflat.
În casă, dar mai mult încă în locurile publice ( parc,
plajă, stradă, hotel, etc. ), proprietarul va fi judecat
după conduita cîinelui său.
Un cîine care a fost achiziționat dresat sau educat,
trebuie antrenat în continuare și cu regularitate la
repetarea exercițiilor cunoscute.
Astfel, foarte repede va deveni neascultător și nu va mai
fi dispus să le execute prompt, deși nu se poate spune
că le va uita vreodată.
Nu trebuie să se confunde educația de bază și dresajul.
Dacă acesta pretinde o muncă dificilă și de durată, educația
de bază se face în zile alese arbitrar, fără constrîngere nici
pentru animal, nici pentru stăpîn, cel puțin cînd este vorba
de un pui.
Cîinele de vînătoare este bine să fie dresat chiar de către
stăpînul lui.
Cățelandrii scoși în teren prind multe și repede însă și de la
ceilalți cîini de vînătoare.
În general, exemplul unui cîine matur dresat este foarte folositor
în dresajul cățeilor.
Cel mai bun exemplu este scormonitul în gaură ( după
șobolan sau vulpe ), la care orice pui se dedă cu plăcere cînd
vede unul mai mare ca el că face treaba asta.
În țările în care există o activitate chinologică în adevăratul
înțeles al cuvîntului, unde asociațiile au secții sau cluburi
pentru fiecare rasă, se practică cursurile de dresaj în grup.
La aceste lecții fiecare proprietar vine cu cîinele său și se
antrenează după indicațiile unor instructori specializați, pe
terenuri special amenajate în acest scop.
Acești instructori conduc lecțiile, fiecare proprietar fiind de
fapt cel ce se ocupă de cîine.
,,Cîinele trăiește numai pentru tine”, spune chinologul
german, dr. Erich Schneider. ,,Lauda și critica îl lovesc ca
și pe tine.
Educă-l, dar nu-l răsfăța”.
Pentru aceasta de la început, cîinele trebuie învățat cu supunerea
față de stăpînul său.
Dacă nu dovedim fermitate, lesne se poate întîmpla ca el
să-și impună autoritatea.
Nu trebuie însă să confundăm această disciplinare a cîinelui
cu noțiunea de teamă.
Cîinelui nu trebuie să-i fie frică de noi, ci doar știe cu
precizie că trebuie să fie supus și să asculte ce i se spune.
Cîinii simt pe cei ce nu îi iubesc și arată neîncredere față
de aceștia.
Persoanele care iubesc cîinii sînt mai potrivite să le dea
educație decît cei ce folosesc asprimea în relațiile cîine-om.
Tot timpul lecției, instructorul trebuie să aibă un comportament
egal; nu trebuie să manifeste nerăbdare, nervi, să strige sau
să bată cîinele, deoarece poate compromite definitiv un lucru
care altfel se învață suprinzător de repede.
Dacă cel ce-și asumă sarcina aceasta are un temperament
nepotrivit este bine să nu se ocupe personal de educația
cîinelui sau - de ce să n-o spunem - mai bine să nici nu-și ia cîine.
Nu dați dovadă de nerăbdare cînd învățați cîinele cum să
se poarte sau îl dresați.
Nu uitați că baza asimilării o constituie repetarea exercițiului.
Nu vă impacientați cînd cîinele nu execută imediat, perfect,
o comandă.
Fți convinși că în clipa în care o va înțelege o va și executa.
Pentru ca de la început să obținem rezultate pozitive în
acțiunea de dresaj, trebuie să dăm totdeauna comanda la
momentul oportun, cînd atenția cîinelui este maximă, iar
lecția să aibă loc cînd cîinele are stomacul gol, pentru a-l
putea ademeni mai bine cu recompensa după o executare
corectă.
Nu uitați niciodată să-l lăudați.
Nici nu vă puteți da seama ce important este acest fapt și
ce sensibil este cîinele la felicitări.
Cîinele ne va recunoaște drept ,,conducătorul” lui dacă de
la bun început de la noi primește hrana și culcușul, dojana
și recompensa, dacă îl ținem mereu alături de noi, dacă îl
culcăm lîngă patul nostru, dacă îl facem să ne urmeze mereu.
El trebuie să asculte de toți membrii familiei, însă numai
pe unul să-l recunoască de stăpîn.
Această poziție trebuie reafirmată de cîte ori este nevoie,
pînă ce cîinele și-a însușit-o temeinic.
Dacă cedăm de mai multe ori, dacă acceptăm o ,,răzvrătire”
chiar de mică importanță, ne zdruncinăm autoritatea
cîștigăm și nu ne va mai asculta decît după bunul lui plac.
De aceea, în timpul educării, nu este bine să arătăm
nehotărîrea sau să abandonăm ( nejustificat ) ceea ce am
urmărit.
Cîinele va simți nehotărîrea și va deveni dificil pe viitor.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.