Poezia Nu Te Mai Întoarce... de Alexandru Vlahuță




NU TE MAI ÎNTOARCE


Nu, nu te mai întoarce. E zadarnic !...
S-a stîns adînca, sfînta mea iubire.
Prea mult mă chinuia,
Ș-am biruit-o,
Am mutilat-o toată,



Cu dinții și cu unghiile-am rupt-o,
Am omorît-o, uite ! Acum tace.
În fine, tace. Și sîngele în vine
Mai potolit îmi bate.


Și noaptea pot dormi.
Nu mă mai vaiet,
Chemîndu-te, pierdută.
A, ce bine-i !
În liniștea aceasta nesfîrșită
Mi-i inima-mpăcată ;


Și țeșe, țese-n firele uitării
Odihna-mi scumpă. - Nu te mai întoarce -
Să te urăsc voi, cum știui odată
Să te iubesc, nebună :


Să te urăsc pentru mei ani în floare
Ce ți-i jertfii în chinul așteptării ;
Sărmanul tinereță fără parte,
În umbră istovită !...


A... dar în ură suferi : plîngi în ură...
Și eu... cu l-aș vrea veșnic înainte,
Urîndu-l veșnic.
Nu mai am putere
De luptă, nici de lăcrimi ;


Vreau liniște - tăcere-adîncă. Făceți
Să tac-acolo-n fund sinistrul geamăt.
E cineva acolo-n fund, un dușman,
Un bolnav ce se vaită :


E cineva strivit de-o greutate,
De-un chin de care nu poate să scape,
E-un suflet ce se zbate, cere sprijin,
Și nu vrea să se stîngă !





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.