Poezia La Țară de Alexandru Vlahuță




LA ȚARĂ




Dați-mi o sapă, un țăpoi, o breblă :
Eu nu mă sperii de zăduful verii.
Sub sărutarea soarelui fierbinte
Voi să muncesc la țară.


Așa, cu mînecile suflecate,
Cu gîtul gol, cu fusta prinsă-n bețe,
A cîmpului smerită și grea trudă
O-ntîmpin fără griji.


Așa aș vrea pe palidele doamne,
Cu zîmbet ostenit, cu mîini de ceară,
Sărmane frunze vîntului lăsate,
Flori răsărite-n umbră ;


Pe bolnavii de visuri și de strche,
Pe trîntorii netrebnici, gură-cască,
Puhavi de somn, slăbiți de trîndăvie,
Fantome-njobenate.


Jos diamantele ! Pe foc corsetul,
În care pieptul stă ca floare-n seră !
Să cerem soare, aer, sănătate :
La țară !... Hai la țară !...


Ce forță de viață e în glia
Pe care sapa o răstoarnă neagră :
Seminți, insecte, cuiburi de iubire !...
Ca-ntr-o eternă goană,


Curg sucurile-nvietoare, supte,
C-o sete veșnică, de rădăcină,
De trunchiuri și de frunze-naripate -
Pămînt brun li-i doică.


Comori sunt de verdeață și de hrană,
De bună hran-a spicului de aur
Copt în tăcere și cu-mbelșugare
La soarele lui iuliu :


Flori roșii, vesele-ntre spice,
Respiră larg și rîd triumfătoare.
Părîngu-și toarce din pămîntul umed
Tulpini subțiri și-nalte.


Din iazuri își scot capul nuferi galbeni ;
De flori pășunile-s împestrițate,
Și aerul te-adoarme de mirosul
Fînețelor cosite.


Un suflet bate-n orice fir de iarbă,
În tot atomul din văzduh i-un suflet,
Și toate c-o superbă voluptate,
Se-mbrățișază-n soare.


La țară ! Hai la țară ! Să străpungem
Mănoasa coaps-a mamei din vechime,
Să-i smulgem bogăția ei de fructe,
Comoara ei de spice :


Noi vrem cununi de trandafiri, vrem pîine,
Și vinuri dulci cu zîmbet cald și galben !
Nedreapta bogăție să se verse
În valuri largi pe lume ;


Și zîmbetu-i să fie pretutindeni :
În mucedul bordei ca și-n palate ;
Căci noi suntem cu tății fii naturii,
Și muncitori cu toții.


Aici, sub cer, în soare ! Înainte,
Cu săpi, cu furci, cu greble, cu topoare,
Noi, preoții puterii ș-ai naturii,
Noi, cei frumoși și vrednici !...


Ah, cum se umflă pieptul și răsuflă,
Și-n vine clocotește-un sînge proapăt :
Un fluviu nou de gînduri luminoase
În creier se revarsă.


Nu mai e jale, nici urît, nici grijă,
Nu mai e lipsă, nu mai sunt războaie.
Totu-i mișcare, dragoste, speranță.
La țară ! Hai la țară !




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.