Poezia Dreptate de Alexandru Vlahuță




DREPTATE



Sfînt șăcașul de la Putna mîndru strălucește-n soare,
Glasuri de argint răvarsă clopotele slăvitoare.
Străduind credința veche din mormînt s-o mai învie.
,,Darnici domni erau pe vremuri, lăudați de-a pururi fie !...
Nestricat de viermi singur numele cel bun ;
Darnici domni erau pe vremuri, toate clopotele spun.


Ci aude Ștefan Sfîntul, lîngă spada lui culcat,
Cum cîntările slăvirii pînă-n cripta lui străbat ;
Și făcîndu-și roată gîndul peste cîte-a fost trăit,
Strigă din mormînt dreptatea Marelui Nedreptățit ;
,,Domn am stat Moldovei mele, și norodului părinte,
Dragi mi-s luncile, dragi codrii toate apele mi-s sfinte...


Dar străjerul lor ș-a toate purtător de grijă cine-i ?
Cine-n pace duce greul bogăției și luminei,
Și-n război cine-i viteazul fără slavă, fără nume ?
Domnul milostiv de-a pururi, cel mai darnic domn din lume
E săracul. El palate și biserici și podoabe
Fără preț a dat Moldovei - El, cu mîinile lui roabe.


El mi-a fost puterea-n lupte, și în liniște norocul.
Cînd ștergeau de sînge spada și vroiam vremea și locul
Biruinții noastre scumpe c-un dar scump să le cinstim,
El comori căra Sucevei, ziduri mîndre să zidim,
El făcea-n al clipei stîmpăr, cu durerea lui de țară,
Din pămînt stropit cu lacrimi flori de aur să răsară !”


Domnul tace. Sfîntu-i nume în războiul vremii scut ni-i.
,,Darnic e săracul”, cîntă toate clopotele Putnii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.