Poezia Ah ! Cîntă-mi Mereu de Alexandru Vlahuță




AH ! CÎNTĂ-MI MEREU




Menită din leagăn de blînda-ți ursită,
Menită să cînți,
În ceruri, cu gîndul - copilă iubită,
În ceruri te-avînți.


Și multe din lumea în veci stătătoare,
Și multe răpești,
Mistere frumoase și fărmecătoare,
Mistere cerești.


Și vii de la îngeri cu taine sfințite,
Și vii pe pămînt,
Și spui lumei noastre de lumi infinite,
Și spui al tău cînt.


Ș-ascultă pămîntul cuprins de uimire,
Ș-ascultă cu dor,
Șoptindu-i de îngeri, de cer, nemurire,
Șoptindu-i ușor.


Dar cerul se simte prădat de-a ta minte,
Dar ceru-i mîhnit,
Căci tu ai spus lumei a lui taine sfinte,
Căci tu l-ai smerit.


Pămîntu te-adoră răpit de-admirare,
Pămînt sum și eu.
Ah ! cîntă-mi. Îmi place cereasca-ți cîntare ;
Ah ! cîntă-mi mereu.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.