Trunchiul Cîinelui




TRUNCHIUL CÎINELUI




Începe de la linia superioară a gîtului, continuîndu-se
cu greabănul mai mult sau mai puțin reliefat și se
împarte în trei părți principale: piept, abdomen și bazin.
Sub greabăn este pozat omoplatul și mai jos articulația
umărului.


Tipuri de spate și abdomen.




Spre spate sînt flancurile pieptului formate din regiunea
coastelor.
Regiunea superioară a trunchiului ( regiunea dorsală )
sau ceea ce se înțelege prin spate, poate fi apreciată
din mai multe puncte de vedere.
Caracteristicile spatelui pot fi exprimate astfel: drept,
de cap, îndoit ( deșelat ), solid, moale, îngust, lat, lung,
scurt, mai mult sau mai puțin musculos.
Abdomenul se întinde de la arcurile coastelor pînă la
intrarea în bazin.
El se poate prezenta înclina, abrupt, lung, scurt, lat,
îngust, căzut sau în exces.
În continuarea spatelui sînt plasate șalele cîinelui ce
se continuă cu crupa.
Dedesubtul acestora sînt șoldurile.
Aprecierea critică a acestor elemente se face astfel:
- Greabăn: înalt, scurt, proeminent, inexistent;
- Piept: adînc, îngust, lat, scurt, lung, rotund, ascuțit,
bine dezvoltat, slab dezvoltat, plat, musculos;
- Șale: lungi, scurte, solide, moi, late, înguste, slab
sau mediocru musculoase, boltite;
- Șold: lat, îngust, solid, liber, înfundat, plin;
- Crupa: dreaptă, înclinată, abruptă, lungă, scurtă,
lată, îngustă, cu sau fără mușchi.
Criteriile de apreciere ale organelor genitale sînt
legate de starea sănătății.
Organul sexual al femelei nefiind vizibil, restricție
există numai în privința masculului ce trebuie să
prezinte testiculele bine separate și neîngropate.
Deoarece testiculele ascunse ( îngropate ) se pot moșteni,
acesta este un motiv de excludere de la reproducție.
Coada din punct de vedere anatomic, este o prelungire
a coloanei vertebrale, fiind compusă dintr-un anumit
număr de vertebre caudale ( coccigiene ).
Servindu-i cîinelui pentru echilibrare atunci cînd
aleargă și sare, coada este de fapt un ornament și un
mijloc de comunicare ce-i dă posibilitatea exprimării
sentimentelor ( bucurie, atenție, teamă, supărare etc.).
Fiind un element esențial al esteticii canine, standardul
fiecărei rase este extrem de explicit la acest capitol.
Descrierea se referă în general la punctul de fixare,
lungime, formă și modul de purtare.
Întîlnim astfel: coada așezată sus sau jos, puternică,
îngustîndu-se tăiată, purtată în sus, dreaptă, încovoiată,
în jos, tip cîrlig, sabie, iatagan, cu ciucuri, ca lumînare etc.
Portul cozii se apreciază la animalul în stare de repaus,
fiindcă în momentele de atenție ea își modifică
esențial poziția.


Planșa, VI A Forme și tipuri de purtare a cozii caracteristice


Planșa VI B Forme și tipuri de purtare a cozii caracterisice


În planșele VI A și VI B sînt prezentate formele și
tipurile caracteristice de purtare a cozii, la cîteva rase
de cîini.
Coada este bine alcătuită atunci cînd pornește lin din
rădăcină, este potrivit de lungă și corespunzător de
groasă cu lungimea, are o musculatură potrivită și
privită de sus se subțiază fin spre vîrf.


Principalele defecte de aplomb






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.