Mișcarea și Lătratul Cîinelui




MIȘCAREA ȘI LĂTRATUL CÎINELUI





După cele cîteva cunoștințe anatomice și biologice privind
organismul canin, vom spune cîteva vorbe și despre două
dintre manifestările mai semnificative ale cîinelui: mișcarea
și lătratul.
În permanentă încordare și atenție față de impulsurile mediului
înconjurător, cîinele veghează, semnalează și acționează de
cîte ori este nevoie.
Osatura, musculatura și nervii lui lucrează în cea mai
mare armonie.
Vorbind despre mișcarea cîinelui și anume despre mersul
lui, ne referim la modul în care succed mișcările membrelor,
la forța de propulsare și la felul în care trunchiul și coloana
vertebrală intervin.
Cel mai lent mers este cel așa-zis ,,la pas”, lungimea acestuia
fiind evident legată de cea a membrelor, dar și de anatomia lor.
Cîinele care merge la pas se sprijină pe sol în trei puncte.
El este, alături de pisică, singurul mamifer domestic care se
poate trage înapoi cu ușurință..
Trapul este un mers rapid, pe care cîinele îl poate susține mult
timp fără a obosi.
Este mersul obișnuit al cîinilor de vînătoare.
Sincronismul său diagonal nu este la fel de strict ca la cal,
de exemplu, căci membrul anterior se așază pe sol și se ridică
mai devreme decît membrul posterior opus diagonal.
Galopul este mersul cel mai rapid.
Este un galop săltat, în care coloana vertebrală joacă un
rol important.
Cîinele este de asemenea și bun săritor, în lungime ca și
înălțime.
El poate sări și pe loc.
Adeseori aceste mișcări exprimă voioșia sau opoziția la o
măsură care i se impune de către stăpînul său.
Iată deci că deși el nu vorbește, știe să comunice cu
omul și semenii săi, apelînd la ,,limbajul” tipic canin.
În primul rînd, cîinele are la dispoziție vocea sa, căreia să-i
dea numeroase inflexiuni, mergînd de la gemete la urlete.
Fiecare intonație corespunde unui cuvînt sau unei fraze.
Natural că nu poate exista comparație cu limbajul omenesc,
dar în mod cert lătratul emis de cîine - urlet, mîrîit, plîns,
tînguit, zbieret - semnifică voița acestuia.
Privirea, atitudinea, mimica, mișcarea cozii completează
,,vocabularul” pe care îl are la dispoziție pentru a-și exprima
punctul de vedere și a stabili o relație ,,socială”.
Se spunea adesea despre un cîine, ca un omagiu adus inteligenței
sale, că ,,nu îi lipsește decît graiul”, înțelegîndu-se prin aceasta că
el judecă, dar neavînd acces la limbaj este incapabil să-și
exprime gîndurile.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.