Locuința Cîinelui Nostru Partea 1




LOCUINȚA CÎINELUI NOSTRU

Partea a-1-a


Noul cămin trebuie să fie pregătit din vreme pentru
primirea micului nostru prieten.
Iintroducerea în noul mediu este bine să se facă la
8-10 săptămîni, deoarece la această vîrstă fragedă,
cățelandrul se adaptează mult mai ușor.
Amenajați un culcuș potrivit de mare ținînd seama
de talia cîinelui, într-o lădiță acest scop.
Căptușiți-l cu rufărie lavabilă, cu un covoraș într-o
parte iar în cealaltă cu cîteva ziare care-i vor
servi eventual pentru a face pipi în perioada cît
este încă mic.
Culcușul cîinelui va fi cu regularitate curățat,
scuturat și lucrurile spălate, pentru a asigura condiții
de igienă adecvate.
Aerisiți salteaua sau covorașul la fel cum faceți
cu așternuturile proprii.
Lucrurile din lînă sînt contraindicate, praful fin din
lînă provocînd tuse.
Culcușul ce i-a fost destinat va fi plasat într-un loc puțin
mai retras, mai izolat, care va deveni locuința lui și
unde se va simți bine.
Potrivit este dacă locul ales nu cade în plină lumină
și nici prea aproape de sursele de căldură, calorifer sau
sobă, unde ar deveni sensibil la frig și astfel predispus
la bronșite, guturai, pleurezie.
Deși cîinele are o constituție robustă și rezistă bine la
frig nu este potrivit nici un culcuș pe ciment.
Unii își adăpostesc cîinele în vestibul; nu este un loc
bine ales fiind în drumul tuturor și în general în curent.
A schimba prea des amplasarea culcușului este
contraindicat deoarece nu va mai avea impresia că
este ,,acasă” și că acesta este căminul lui.
Nu se recomandă ca puiul să fie amenințat sau pedepsit
pe acest spațiu.
Cățelul trebuie din prima zi învățat cu locul lui.
După ce acesta i-a fost fixat, i se va repeta cît de des
pînă ce va înțelege și va învăța: acesta este LOCUL TĂU,
treci LA LOC, vino LA LOC etc.
Dacă mai adăugăm și o mică recompensă, cînd a trecut la
locul lui, foarte repede își va însuși noțiunea și va
executa ordinul, chiar de bunăvoie.
Lîngă acest loc, cînd condițiile permit, se va face și
hrănirea cîinelui; în cazul în care i se alege un alt loc
pentru masă și pentru castronelul cu apă, este bine ca
acesta să rămînă cu destinația permanentă.
Îndată ce cățelandrul a crescut și se apropie de talie
normală, mică amenajare este bine să fie înlocuită cu
ceva definitiv.
La cîinii de talie mică, cea mai potrivită locuință
rămîne tot un coșuleț.
La cei mari o saltea ușoară de mărime potrivită ( cu o
îmbrăcăminte lavabilă ) sau un covoraș sînt tocmai ce
trebuie.
Nu este bine ca salteaua să fie moale și nici ca în coș
să puneți perne de puf, deoarece ele dăunează cîinelui,
fac blana palidă, moale și duc la căderea părului.
Răsfățarea cu așternuturi moi îl va face prea sensibil,
susceptibil la răceală și cu blană urîtă.
Un culcuș ascetic este mult mai indicat.
La stabilirea locului de dormit al cîinelui nostru va
trebui să avem în vedere și faptul că în timpul nopții
cîinele nu stă locului.
El se trezește destul de des și își schimbă poziția și
chiar locul, uneori destul de zgomotos, mai ales dacă
se dă jos dintr-un pat sau un fotoliu.
Dacă nu vreți ca preferatul dv. să se urce în pat sau în
fotolii, trebuie să procedați energic încă din prima zi,
iar mai apoi să nu cedați tentației și să-i permiteți -
fie chiar o singură dată - fiindcă anulați efortul inițial.
Cîinele n-o să priceapă cînd este voie și cînd nu.
Dacă însă decideți să îi permiteți să stea într-un
fotoliu ,,al lui”, sau să doarmă în pat, marcați locul cu
o cîrpă și foarte repede va înțelege că acela este locul lui.
Este bine ca atunci cînd plecați în concediu și
cîinele vă însoțește să luați cu dv. culcușul lui, fie
că este un covoraș sau un coș.
În felul acesta, el se va simți ,,acasă” chiar în căminul
provizoriu.
Fie că sînteți cu cortul sau în voiaj cu mașina, întotdeauna
cîinele va trebui să cunoască locul ce îi este destinat
în timpul călătoriei și unde va dormi.

Pentru cîinii de pază ce sînt ținuți în aer liber sau la țară,
cea mai potrivită locuință rămîne o cușcă, pentru
a-i adăposti și a-i apăra de intemperii.
Cușca trebuie să fie suficient de încăpătoare ca să-i
permită întoarcerea în interiorul ei.
Bine izolată de ploaie și cu o deschizătură potrivită în
față ( nu prea largă pentru a da posibilitatea încălzirii
în interior de la respirația animalului )și care iarna va
putea fi protejată cu o perdea de pînză.
Dacă este posibilă construirea ei cu pereți dubli, iar
între ei un material izolant, cu atît mai bine.
Acoperișul se face detașabil pentru a permite curățarea
încăperii.
Recent au apărut cuști cu două încăperi legate între ele;
cea din fund, mai apărată de frig, servește pentru dormit,
iar cea din față ca post de supraveghere.
Dar cum cîinele îi place să fie cu ,,ochii în patru”, cum
se zice nu prea stă în încăperea a doua decît rareori,
cînd frigul este foarte mare.
Fundul cuștii nu se pune direct pe sol pentru a o feri de
umezeală și curgeri de ape.
Pentru cei ce își țin cîinele legat în lanț în fața cuștii
lui, insistăm asupra necesității de a asigura un spațiu
de mișcare și în aceste condițiuni.
Cel mai bine ar fi ca lanțul să se instaleze pe un cablu,
de-a lungul căruia glisează și care îi permite, ca la
furnicular un du-te-vino la stînga și la dreapta.
Acest fel de amenajare este mult mai potrivit decît
legarea lanțului de un stîlp sau un țăruș, deoarece
lanțul se poate înfășura în jurul stîlpului și se poate
imobiliza, chiar strangula cîinele.
Bineînțeles că în fiecare zi, la anumite ore, sau peste
noapte, el trebuie lăsat liber, deoarece o permenentă
ținere în lanț dăunează sănătății cîinelui.
Îl face să devină rău și chiar periculos.
Faptul că el este în aer liber nu trebuie confundat cu
necesitatea de mișcare în deplină libertate, care rămîne
absolut necesară.
Cea mai indicată amenajare, în special cînd sînt mai
mulți cîini la un crescător, rămîne kennelul.


Partea a-2-a




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.