Aparatul Respirator La Cîine




APARATUL RESPIRATOR LA CÎINE



Pornind de la nări, care sînt orificiile sale naturale,
aparatul respirator se continuă cu două cornete
prelungi, bine ramificate, ce asigură excelenta
funcție olfactivă.
Ele pot fi scurte și deformate la rasele cu botul
turtit ( ex: Bulldog ), ceea ce le provoacă o
respirație zgomotoasă caracteristică.
Urmează faringele, încrucișare a căilor respiratorii
și digestive, apoi laringele, ale cărui membrane formează
cordele vocale, traheea și plămînii.
Masa pulmonară este repartizată în cavitatea
toracică, plămînul drept fiind mai dezvoltat.
Frecvența normală a respirației cîinelui este de
15-25 mișcări pe minut pentru starea de repaus,
accelerăndu-se după efort.
Ea variază în funcție de talia animalului, în sensul
că este invers proporțională cu aceasta și de
vîrsta și anume pe măsură ce cîinele îmbătrînește,
ritmul respirației scade.
Respirația joacă un rol foarte important și în procesele
termice ale corpului cîinelui.
Glandele sudofirice fiind puține la cîini, ei își
reglează temperatura corpului prin modificarea ritmului
respiratoriu care poate crește la cîteva sute de mișcări
pe minute, în cazul în care organismul, solicitat termic,
o cere.
Acest mecanism se produce prin intermediul limbii
pe care cîinele o scoate mult de tot din gură pentru
a permite o circulație rapidă și un volum sporit de
aer în laringe și plămîni.
Cînd cîinele scoate așadar limba de un cot și respiră
precipitat el de fapt încearcă să se răcorească.
Accelerarea respirației se întîlnește de multe ori la
femelele ce alăptează.
Ele respiră cu limba scoasă fiindcă temperatura
organismului a crescut mult în timpul efortului depus
la alăptare și datorită scăderii concentrației de
calciu din sînge.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.