Demodexoza



DEMODEXOZA






Agentul cauzal: Demodex canis
Manifestări clinice: pete roșite, scvame fine albe-
gălbuie, depilații.
Tratament: respectarea regulilor de igienă și
tratament medicamentos.
Demodecia ( demodexoza sau râia demodectită )
cunoaște în ultimul timp o extindere și o severitate
remarcabile.
Este o boală a pielii, parazitul, dezvoltându-se în
tegument.
Este frecventă la câinii cu părul scurt și urechile
lungi, câini de vânătoare.
Pe locul doi ca frecvență se găsește câinele ciobănesc
german.
La câinii cu părul lung, boala este rareori întâlnită.
Leziunile se evidențiază pe cap ( înprejurul ochilor,
bot, urechi ) fața interioară a gâtului, fața anterioară a
membrelor sau se poate generaliza.
Parazitul are o formă alungită, și prezintă patru perechi
de picioare la partea anterioară.
El triește în foliculul pilos până devine adult, apoi cu
secreția sebaceică ajunge la suprafața pielii.
Aici, femelele sunt fecundate și se reîntorc în sacul folicular
pentru a-și depune ouăle.
După 24 de ore, depun ouăle, după care sunt aduse în
mod pasiv la suprafața pielii de secreția de sebum și
mor în 4 - 6 zile.
Întregul ciclu este foarte scurt, ceea ce explică înmulțirea
atât de rapidă a paraziților.
Cuștile, padocurile, așternuturile nu sunt contagioase,
deoarece parații nu pot trăi în afara organismului gazdei.
De asemeni, nu există vreun vector sau o gazdă
intermediară, fie că este vorba de adulți, fie de una din
formele evolutive ale demodexilor.
Forma de contaminare nu este bine stabilită.
Este sigur însă faptul că transmiterea bolii este favorizată
de numeroși factori: rasa, vârsta ( mai frecventă până la
un an ) excesul seboreic și inflamațiile, iritațiile
medicamentoase, carențele, vitaminice, excesele glucide
și lipide în alimentație, hemitozele gastrointestinale etc.
Ca aspect clinic, boala poate îmbrăca două forme :
uscată și pustuloasă.
În prima formă se pot observa pete regulate roșietice, scvame
fine, albicioase sau gălbui ( asemănătoare cu o pudră fină ),
depilații.
Cea de a doua formă, care este totdeuna secundară celei
uscate, se manifestă prin leziuni de foliculită supurantă,
urmată de formarea flegmoanelor, ceea ce duce la înrăutățirea
stării animalului, slăbire până la cahexie și chiar moarte.
Se recomandă tratament medicamentos și antibioterapie de
lungă durată, dar nici acestea nu au o eficacitate totală.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.