Generarea Carcinogenilor în Mediu




GENERAREA CARCINOGENILOR ÎN MEDIU



Datorită heterogenității structurale a substanțelor carcinogene din
mediu - de la metale sau sărurile lor la compuși carcinogeni complecși
- o geneză unitară a acestor factori nu este de conceput.
Prima observație și corelație a cancerului uman cu substanțele carcinogene
din mediu a fost făcută de Sir Percival Pott ( 1775 ) care a observat o
frecvență neobișnuit de mare a cancerului scrotului la coșarii din Londra
și care a sugerat ideea că aceasta s-ar datora epunerii lor la funingine și
cenușă.
Eutlin, cu o sută de ani mai tarziu ( 1882 ), pune în evidență apariția cancerelor
cutanate și ale organelor interne la aceiași indivizi expuși.
Probe concludente privind natura substanțelor implicate în aceste forme
de cancer au fost aduse de Yamagiwa și Ichikawa ( 1915 ) care reușesc să producă
sarcoane experimentale prin aplicarea de gudron de cărbune nediluat pe
urechile de iepure.
Rezultatele experiențelor lor sînt confirmate de Tsutsui ( 1918 ) care folosește
același material și de Passey ( 1922 ) care folosește extract de funingine
pentru producerea cancerului cutanat la șoareci.
Abia în 1930, Kennaway și Hieger, stabilesc că dibenz(a)antracenul și
benzo(a)pirenul sînt hidrocarburile policiclice aromatice ( HPA ) responsabile
de acțiunea carcinogenă a gudronului de cărbune.
Aceste date demonstrează că existența hidrocarburilor carcinogene în mediul
ambiant nu este legată în mod unic de dezvoltarea industrializării societății
contemporane.
Această concluzie este susținută de descoperirea benzo(a)pirenului în
solurile seculare înghețate din nordul URSS care indică existența acestui
compus carcinogen cu mii de ani în urmă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.