Gastrinomul



GASTRINOMUL


Gastrinomul este tumora endocrino-secretantă cu originea în celulele
G și are ca principal produs de secreție gastrină.
Ocupă locul al doilea între endrocrinopatiile neoplazice din pancreas.
13% din tumorile producătoare de gastrină au fost găsite în duoden,
cca 1%, în stomac și arborele biliar și 85% în pancreas.
Această incidență este în contranst cu aria de distribuire normală a celulelor
originare, care sînt foarte aglomerate în mucoasa antrului gastric, mai
puțin dense în mucoasa intestinală și absențe în cea pancreatică umană.
În urma observațiilor adunate, sindromul Zollinger-Ellison ( SZE ) se
caracterizează prin :
a) Ulcere ( unice sau multiple )  care interesează duodenul, jejunul și/sau
stomacul, ulcere cauzate de hipersecreția acidă considerabilă indisă printr-o
eliberare anormală de gastrită ;
b) Țesutul rensponsabil de hipersecreția hormonală este o tumoră benignă
sau malignă, pancreatică, duodenală,
gastrică sau - excepțional - biliară, de aceea, termenul de gastrinom este la
ora actuală preferat celui de SZE;
c) Din punct de vedere clinic, se poate manifesta paucisimptomatic, printr-o
maladie ulceroasă în aparență banală ( cu hipergastrinemie moderată );
d) Odată cu introducerea în practică a inhibitorilor secreției gastrice acide
( inhibiția receptorilor H2 histaminici ), terapia medicală a acestui sindrom
a căpătat o bază largă de aplicare.
Analizînd 24 de pacienți cu gastrinom, contată că simptomatologia clinică
este următoarea :
Durere abdominală                  100%
Hipersecreție acidă gastrică     100%
Ulcer rebel la tratament             92%
Vomă                                          75%
Diaree                                         65%
Corticosteroizi urinari                58%
Steatoree                                     50%
Nefrolitiază                                 29%
Ulcere cu localizare atipică         21%
Episoade hipoglicemice                4%

Ulcerul se poate prezenta în 4 eventualități :

1). ulcerul unic ( 60-70% din cazuri ) cu localizare bulbară sau imediat
postbulbară ( dintre acestea 75% sînt unice ); foarte rar, localizarea este
gastrică și 10% dintre acestea sînt unice.
Expresia lor clinică este banală.

2). ulcere unice evocatoare pentru SZE sînt cele cu localizare neobișnuite
( duoden distal, jejun ).
Această situație se întîlnește la 21% din cazuri.

3). ulcerele multiple apar la 10-20% din cazurile de gastrinom.
Asocierea cea mai semnificativă este de ulcer bulbar+ulcer duodenal distal
sau jejunal.
Asocierea dintre ulcerul bulbar și cel gastric, deși este o norțiune clasică,
se întîlnește doar în 10-15% din cazuri.

4). Severitatea evoluției ulcerului a fost mult timp considerată elementul
esențial al SZE.
Unul din elementele de diagnostic îl constituia prezența ulcerului peptic
juxta-anastomic postoperator, recidivat după gastrectomia parțială.
Examenul clinic și radiologic practic nu pot fi stabilite leziunii ulceroase.
Pentru evidențierea gastrinomului putem apela însă la o serie de examinări
paraclinice ca:
- Radiografia abdominală pe gol, cînd putem surprinde eventuale calcifieri
pancreatice ce ar sugera prezența pancreatice ce ar sugera prezența gastrinomului
( în contextul clinic ),
- Arteriografia selectivă a arterelor digestive ( trunchiul celiac și artera mezenterică
superioară ), deși face parte din bilanțul sistematic al SZE, rezultatele sale nu sînt
pozitive decît în 50% din cazuri;
- Scintigrafia pancreatică, ca și Wirsungografia retrogradă prin endoscopia și
cateterizarea papilei duodenale, nu au dat rezultatele scontate;
- Se așteaptă mai mult de la tomodensitometrie, care ar putea detecta tumorile
pancreatice de dimensiuni mici.
În prezența ulcerelor rebele, este necesar să ne gîndim și la alte posibilități
de secreție a gastrinei, în afara gastrinomului.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.