Fabula Păianjenul și Rîndunica de La Fontaine



PĂIANJENUL ȘI RÎNDUNICA


- ,,O Jupiter, stăpîne, dac-ai vrea
( tu care chiar și astăzi ne cutremuri
scoțînd din cap pe Pallas, dușmanca mea pe vremuri ),
îndurîndu-te și-ascultă și tînguirea mea !
Progneea, Rîndunica, și astăzi îmi mai fură
îmbucătura de la gură.
De n-ar fi ea pe lume
cu drudele ei glume
năvodul meu cu fire elastice și tari
s-ar umple și ar geme de muște și bondari.”
Cu astfel de cuvinte jignitoare
se tînguia Paingul, pretinzînd
c-ar trebui în plasa lui încăpătoare
să prindă orice gîză zburătoare.
Dar sora Filomelei, neîncetat zburînd,
prindea muște, puii nesățioși să-și ție.
Păianjenul, sărmanul,
redus la neputință,
cu jind vedea dușmanul
zburînd din biruință-n biruință.
Odată, pe nepusă masă,
vrăjmașa ei, ca un despot,
i-a smuls și pînza de mătasă
cu el cu tot !



Tăicuțul Joe pare să fi lăsat pe lume,
întinse, două mese, și anume :
la cea îmbelșugată-s cei mari și tari poftiți ;
la cea sărăcăcioasă, cei mici și obidiți.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.