Fabula Jivinele Bîntuite de Ciumă de La Fontaine




JIVINELE BÎNTUITE DE CIUMĂ


O molimă ce-mprăștie urgie,
prin care Ceru,-n dreapta lui mînie,
a vrut să osîndească păcatele din lume,
- Ciuma, ca să-i spun pe nume -
de vreo două luni încoace
bîntuia prin dobitoace.
Nu tuturor le și făcea de petrecanie,
dar nu scăpase teafără nici o dihanie
și nicăieri nu mai zăreai vro lighioană
că umblă, ca pe vremuri, nebună după hrană.
Nici Vulpile, nici Lupii nu mai pîndeau din zadă
neprihănită pradă ;
iar Turturelele tînjeau,
și ele urgisite de-acea cumplită pacoste,
și, mohorîte, fără pic de dragoste,
se ocoleau pe unde se zăreau.
Ci Leul, întrunindu-și sub bolțile de cetini
divanul de coroană, le spuse : - ,,Dragi prietini,
puzderiile noastre de mîrșăvii și vicii
l-au mîniat cumplit pe Cel din Slavă
și nu mai văd nădejde de izbavă,
decît înduplecîndu-l, cumva, prin sacrificii.
Istoria ne-nvață și ea că-i de folos
ca să-i aducem jertfă pe cel mai ticălos.
Așa că nu e vreme de zăbavă :
ne-ndurați și fără muget,
să-mbunăm pe Cel din Slavă,
arătînd ce-avem pe cuget !
Am sfîrtecat și eu ( regret adînc !)
și oi și miei și noateni cu toptanul,
iar uneori mi s-a-ntîmplat chiar să mănînc
...Ciobanul.
De-o trebui, mă voi jertfi. Dar vreau
să vă aud pe toți vorbind pe șleau !”
- ,,Măria Ta, o cinste mare.
Iar Ciobănoiul ăla, știm prea bine,
e cea mai ticăloasă din jivine,
că vrea să ne domine.
Se cade să-ți aducem, Măria Ta, chiar laude !”
( Și toți lingușitorii porniră s-o aplaude. )
Dihanie după dihanie,
și Urși și Tigri, toți cuminți,
se zugrăveau prin spovedanie
neprihăniți ca niște sfinți.
Și nici de data asta nu spuse nimeni crimele
pe care, zi și noapte, le săvîrșeau mărimile.
Cînd iată că Măgarul veni și el la rînd :
- ,,Mi-aduc aminte că trecînd, cîndva, flămînd
prin pajiștile unei moșii călugărești,
prilejul, iarba crudă, ispitele drăcești,
sporite de o foame parcă oarbă,
m-au pus să rup vro două guri de iarbă.
Lihnit, lihnit, dar n-aveam dreptul v-o spun cinstit...”
L-au suduit, l-au huiduit cumplit.
- ,,Să paști din iarba altuia îmi pare
( sări un Lup clănțău ) o crimă mare.
Din vina unui astfel de pîrlit
avem, de bună seamă, atît de suferit !”
Și toți s-au năpustit și l-au jertfit.


Neprihăniți, săracii n-au sorți la judecată ;
nelegiuți, boierii ies toți basma curată...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.