Fabula Întîmplarea și Copilul de La Fontaine




ÎNTÎMPLAREA ȘI COPILUL



Pe ghizdurile unui puț adînc,
dormea un țînc,
c-așa-s mai totdeauna ei,
poznașii ăștia mititei :
cînd le cășună să se culce,
li-l pretutindeni somnul dulce !
Cum însuși Întîmplarea venea pe drum, din sus,
a deșteptat, blajină, copilul și i-a spus :
- ,,De data asta, puștiule, te scap,
dar, vezi, mai bagă-ți mințile în cap !
Cum ți-a venit, așa, ideea asta ?...
De-ai fi căzut în puț, cumva,
pe mine aruncau ai săi năpasta,
cînd n-ar fi fost decît din vina ta.
Vezi, fii cu ochii-n patru, copile, de acum !”
mai spune Întîmplarea și își văzu de drum.



Așa-s mai toți copiii, însă las' că
nici cei în toată firea nu-s mai breji :

cînd umblă-ncoa' și-ncolo gură-cască
și dulcea nepăsarea-i prinde-n mreji,
atîtea ,,ghinioane” pot să-i pască.
Chiar de-s neghiobi, nechibzuiți, sau nu-s în stare,
aruncă vina numai pe-Ntîmplare.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.