Fabula Zgîrcitul Care Și-a Pierdut Comoara de La Fontaine




ZGÎRCITUL CARE ȘI-A PIERDUT COMOARA


Ai doar cît poți
să folosești ce ai !
Sînt și netoți
de care, ca un scai,
se ține, îndîrjită, lăcomia.
La ce-ți mai folosește visteria,
cînd nu dai o lețcaie pentru trai ?
Zgîrcitul strînge banul peste ban,
dar rabdă mai dihai ca un golan...
Esop ni-l dă exemplu, pe unul, care-odată
ținea comoara veșnic îngropată
și ajunsese hîd și tras la față,
că nu strica un gologan la piață,
de parcă-i trebuiau în altă viață.
Se tînguia, sărmanul
mereu că ,,nu avea”.
Nu stăpînea el banul,
ci banu-l stăpînea !
Îngrijorat, ca prostul,
de-atîtea ori pe zi a dat ocol
bănetului, că un vecin, ghicindu-i rostul,
i-a mai lăsat și lui doar cuibul gol...
În zori, cînd nu-și găsește comoara - tragedie :
se zbate, urlă, geme, aleargă, se sfîșie,
din pragul dimineții pînă seara.
- ,,Dar ce-ai pierdut ?” l-întreabă un trecător. - ,,Comoara !
Mi-au luat-o ! O-ngropasem sub lada cu gunoi...”
Puteai s-o ții în casă, să iei din ea oricînd...”
- ,,Ce tot vorbești ? Să iau din ea ?... Nici gînd !
Așa ceva prin minte să nu-ți treacă !
Ce, banii vin ușor, cum vezi că pleacă !
Nu m-atingeam nici pentru lumînare...”
- ,,Atunci, de ce atîta supărare ?
Cum din comoară nu voiai să iei
ascultă, astăzi, sfatul meu, mai bine :
aruncă niște pietre-n locul ei,
că pietrele la fel de cald ți-or ține !”




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.