Pansamente Vaginale



PANSAMENTE VAGINALE


Se practicau deseori, în diferite scopuri.
Astăzi aplicăm numai :
a) tamponamente uscate, recomandate în caz de hemoragii ; se vor
tampona bine fundurile de sac și vaginal întreg ;
b) tamponamente medicamentoase, cu diferite substanțe ( uneori introducem
înapoia colului uterin o meșă sau un tampon, pentru a feri colul de acțiunea
unui medicament depus la suprafața lui, de obicei caustic ).
Alteori facem tamponamente vaginale cu :

Rp.  Glicerină            80 g
        Tigenol              20 g

Rp.  Ihtiol             5 - 10 g
       Glicerină             80 g

Rp.  Rezorcină             2 g
        Glicerină            90 g

sau cu diferite substanțe dezinfectante, sub formă de soluție sau pudră.
Pansamentele vaginale trebui să ia locul vechilor ovule, care sînt
nepractice și ineficace.
Pansamentele vor fi lăsate pe loc nu mai mult de 48 de ore.
Două substanțe sînt mult folosite : ihtiolul și glicerina.

1. Ihtiolul.
Din punct de vedere chimic este un sulfoguaiacolat de amoniu, sarea
de amoniu a unei roci bituminoase, care provine din descompunerea
materiilor animale, mai ales a unor pești.
În terapeutică sînt folosite sarea de amoniu și de sodiu care, împreună
cu glicerina, dau o emulsie foarte fină.
Se pot amesteca în orice proporții cu diverși corpi grași, ca vaselina etc.
Au fost introduse în terapeutică ce către Una, în 1883, și se bucură de o
trecere suficient de mare pînă în zilele noastre.
Elementul activ din ihtiol este sulful legat, în proporție de 11%.
Acțiunile ihtiolului sînt multiple :

a) acțiune keratolitică și keratoplastică ;
b) local este un vasoconstrictor, deci antiflogistic, antiseptic și anașgezic ;
c) s-a susținut și o acțiune hormonală a ihtiolului prin prezența hormonilor
sexuali în naftol, din care poate proveni și ihtiolul ;
d) favorizează resorbțiile și exsudatele, exercitînd și o acțiune antitermică ;
e) ihtioloterapia ar ocupa un loc interimar între proteinoterapia specifică
și cea nespecifică ;
f) mărește activitatea sistemului reticulo-endotelial ;
g) în timpul tratamentului cu ihtiol, leucocitele cresc și viteza de sedimentare
a hematiilor crește puțin fenomene care denotă mici puseuri de reactivare.
Cresc mai ales elementele neutrofile sanguine și limfocitele ;
h) hemoglobina crește de asemenea.
Ihtiolul se administrează :
- intern în capsule, care conțin ihtiol 10% , cu alcool, glicerină, apă ( aa ) ;
- sub formă de soloție 2%, în fiole de 2 - 3 ml, care conțin 0,06 g ihtiol
și 0,0075 g novocaină ;
- sub formă de ovule și emulsii 10 - 5%, tampoane etc.
S-a opinat că ihtiolul este vagotrop și de aceea este bine să provocăm
reacția organismului în stadiul acut, sensibilizîndu-l prin proteino-terapie
și acționînd apoi ci ihtiol.

2. Glicerina.
Este o substanță foarte avidă de apă, care la început mărește mult secrețiile
colului, fluidificîndu-le.
De asemenea, glicerina favorizează transsudația serului și lichidului intercelular,
decongestionînd foarte mult colul și realizînd - așa cum arată Gallard - o adevărată
sîngerare albă.
Obișnuit se utilizează glicerină sulfamidată 5 - 20%.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.