Balneoterapia



BALNEOTERAPIA


Balneoterapia tinde să ia î ginecologie un rol din ce în ce mai
important, fără a fi în opoziția cu tratamentul medical sau
chirurgical și constituind un mijloc în plus în terapeutica ginecologică.
Alegerea unei stațiuni balneare pentru tratamentul afecțiunilor
genitale la femei este adesea o problemă dintre cele mai grele.
Pentru individualizarea tratamentului balneo-fizioterapic nu este
permis să uităm starea generală și constiuția endocrină a femeii.
Cu alte cuvinte, cînd medicul trimite o ginecopată într-o stațiune
balneară, el nu trebuie să țină seama numai de organul bolnav, ci
trebuie să examineze întregul organism.
Trebuie deci ca această cură balneară să convină, în același timp, atît
bolii, cît și terenului bolnavei.
Indicațiile balneoterapiei vor fi cu atît mai exacte, cu cît vom ține seama
mai multe de această stare generală și locală a bolnavei.
În rezumat, indicațiile sînt legate de :
- starea afecțiunii ( starea locală, simptome reacționale, forme clinice și
complicații ) ;
- starea bolnavei ( natura terenului morbid ) ;
- acțiunea fiziologică a apelor minerale asupra organelor bolnave și a asupra
organismului în general.
Tratamentul hidro-mineral provoacă adesea la bolnave diferite modificări
ale tonusului nervos sau ale nutriției ; de aceea ele vor trebuie supravegheate
permanent de către medicii specialiști.

Contraindicațiile tratamentului balnear.
Se vor interzice curele termale, precum și stațiunile climaterice cu acțiune puternică
( muntele, marea ) în toate ginecopatiile acute febrile și supurate, așteptîndu-se
răcirea lor.
Bolnavele prea debile, prea slăbite, care nu pot rezista excitațiilor termale
vor evita tratamentul balnear.
Bolnavele cu afecțiuni viscerale cronice și cașectizante, de origine renală,
cardiacă, cirotice sau neoplazice, vor evita de asemenea tratamentul balnear.
Nu vom recomanda cură balneară în cancerele genitale și la femeile în vîrstă
( trecute de 60 de ani ).
Stațiunile pentru curele ginecologice pot fi : hidrominerale, climaterice sau maritime.
Compoziția chimică a apelor minerale este, incontestabil, principalul element
al acțiunii lor ; dar ea singură nu explică toate efectele obținute.
Așa de exemplu, majoritatea apelor sulfuroase sînt excitante.
Cu toate acestea, unele din ele au efecte sedative.
De asemenea, apele cloruro-sodice, deși în general sînt stimulante, pot avea uneori
o acțiune sedativă.
Așa, se explică de ce clasificarea chimică a apelor minerale nu corespunde și
clasificării lor terapeutice ; ape cu compoziție diferită pot avea proprietăți similare
și, invers, ape cu compoziție identică pot avea proprietăți diferite.
Acțiune terapeutică a apelor minerale în afecțiunile organelor genitale feminine
se manifestă în trei moduri :
- unele ape, mai ales cele sărate și sulfuroase au un fel de ,,specializare pelviană” ;
ele au mai ales o acțiune locală și directă asupra organelor bazinului ;
- altele ( apele slab mineralizate ) intervin în tulburările funcționale genitale.
Ele par a avea o acțiune indirectă asupra organelor genitale, influențînd mai
întîi starea generală ;
- în sfîrșit, alte ape minerale exercită o acțiune de ordin exclusiv general
asupra organismului bolnavei.
Considerate după elementele chimice predominante, apele minerale se clasifică în :
- ape sărate ( clorurate ) ;
- ape sulfuroase ;
- ape alcaline ( bicarbonate ) ;
- ape sulfate ;
- ape oligometalice.
Dintre acestea, în tratamentul direct al afecțiunilor ginecologice se recurg mai
ales la apele sărate, apele sulfuroase și apele oligometalice.

1. Apele minerale sărate sînt cele mai răspîndite.
În aceste ape predomină clorură de sodiu, care constituie caracteristica lor.
Cantitatea de clorură de sodiu variază, deosebindu-se ape cloruro-sodice labe
și tari.
Băile sărate generale sînt stimulante ale nutriție generale, excită sistemul
nervos periferic și măresc schimburile azotate.
Băile sărate locale produc o stimulare asupra circulației în vasele organelor
genitale, sînt rezolutive, favorizînd resorbția vechilor exsudate, măresc
tonicitatea musculară genitală și activează circulația, în special la nivelul
uterului și anexelor.
Temperatura băii variază după scopul urmărit ; în principiu, o baie caldă este
revulsivă, o baie căldicică e calmantă, iar o baie rece e excitantă.
Durata băii variază cu etatea și rezistența bolnavei, temperatura apei și
concentrația ei.
Durata medie este cuprinsă între 20 - 30 de minute și 1 oră.
Cura medie este de trei săptămîni ( 20 - 21 de băi ).
Indicații :
- Avînd o acțiune rezolutivă locală, băile sărate favorizează resorbția exsudatelor vechi.
În procesele exsudative genitale mai recente, apele minerale cloruro-sodice sînt
de asemenea indicate.
- Le mai recomandăm în : hipomenoreea fetelor tinere, metrite și endometrite
cronice, deviații uterine complicate cu fenomene congestive uterine și periuterine,
anexite cronice cu sechele inflamatorii, aderențe periotero-anexiale.

Stațiuni cu ape minerale sărate găsim la : Sovata, Slănic-Prahova, Ocnele Mari,
( vîlcea ), Ocna Mureșului, Turda, Ocna Sibiului, Cojocna ( Cluj ).
Apele sărate iodurate-bromurate sînt indicate în procesele inflamatorii vechi
și consolidate, avînd în vedere că au o acțiune rezolutivă energică asupra
proceselor inflamatorii.

Stațiuni : Govora, Bazna, Olănește ( Vîlcea ), Sărata Monteoru ( Buzău ).

2. Apele minerale sulfuroase conțin sulf în abundență, sub diferite forme.
Apele sulfuroase se dau mai ales sub formă de băi.
Apele sulfuroase au în general o acțiune excitantă asupra organismului.
În mod secundar, ele sînt tonice și stimulante ale nutriției în general.
Local, asupra organelor genitale, au o acțiune de activare a circulației,
o acțiune anticatarală, cicatrizantă, decongestivă, hemostatică, mărind
totodată contractilitata fibrelor musculare uterine.
Se administrează sub formă de băi generale cu o temperatură care variază
între 32, 36 și 40 grade, cu o durată de 20 - 30 de minute, sau sub formă
de aplicații locale ( dușuri vaginale, băi de șezut, spălături vaginale ).
Prin acțiunea lor generală și locală apele sulfuroase sînt indicate în toate
afecțiunile cronice utero-anexiale dureroase.

Stațiuni : Herculane, Pucioasa, Govora, Călimănești, Iacobeni.

3. Apele oligometalice ( acratoterme ) sînt slab mineralizate și nu conțin o
substanță chimică dominantă, care să le caracterizeze.
Mineralizarea lor totală nu trece de 1 g la litru.
Mare parte din aceste ape conțin azot sau oxigen ; altele sînt termale și radioactive.
Ca acțiune, apele oligometalice calmează sistemul nervos central ; sînt deci sedative.
Lolal exercită o acțiune calmantă și decongestionantă și o acțiune rezolutivă
asupra leziunilor inflamatorii.
Se administrează sub formă de băi generale sau sub formă de dușuri și
spălături vaginale.
Apele oglimetalice sînt indicate în : dismenoreea de origine cervicală, în nelvralgii
pelviene, anexite cronice cu tulburări nervoase, în metrite cronice la femei
anemiate, convalescente.

Stațiuni : Victoria ( Băile Episcopiei ), 1 Mai ( Băile Felix ) - Oradea, Geoagiu, Toplița.

4. Băile de nămol.
Nămolurile sînt un amestec de săruri și materii organice de origine vegetală.
Se găsesc în lacuri ( nămoluri naturale ) sau se prepară ( nămol artificial ).
Nămolurile pot fi saline, feruginoase, sulfuroase, după predominația uneia sau
alteia din sărurile minerale.
Sînt și nămoluri radioactive ( Someșeni ).
Nămolurile acționează prin temperatura și compoziția lor.
Ele își păstrează căldura mai multă vreme.
În aplicația locală, ele activează circulația, deci favorizează resorbția exdudatelor ;
în aplicația generale sînt stimulente și măresc fluxul menstrual.
Se administrează sub formă de : băi de nămol locale, băi de șezut, împachetări
de nămol, cataplasme de nămol, chiloți de nămol, endovaginal.
Temperatura nămolului este de 32 - 35 grade, iar durata de aplicare variază
între 20 și 30 de minute.
Se contraindică în afecțiuni cardiace, tuberculoza pulmonară, graviditate, menstruație.
Se recomandă, în general, în afecțiunile cronice utero-anexiale, și în special
în inflamațiile vechi cu țesuturi indurate.

Stațiuni : Terchirghiol, Lacu-Sărat, Lacul Amara.
Se mai fac băi de nămol la Ocna Sibiului, Sovata, Geoargiu, Borsec, Someșeni.

5. Talasoterapia ( băi de mare ).
Cura marină sau talasoterapia constă mai ales în băile de mare ( Marea Neagră conține
11,26 g CINa la 1 litru apă ).
Băile de mare provoacă o stimulare intensă, activînd procesele de oxidare, excitînd
apetitul și nutriția și favorizînd creșterea în greutate a corpului ; sînt tonice,
măresc forța fizică și vitalitatea generală.
Se dau sub formă de băi generale, la temperatură naturală.
Sînt contraindicate în a doua jumătate a sarcinii în tuberculoza pulmonară
și sînt complet interzise în timpul mentruației.
Sînt recomandate femeilor anemice, limfatice, femeilor cu tulburărilor menstruale
( amenoree, dismenoree ), cu leucoree, tuberculoză genitală.
Stațiuni : Constanța, Mamaia, Techirghiol, Eforie Sud.
La fixarea tratamentului balnear al femeilor trebuie să ne orientăm după
constituția și după comportamentul lor sexual :
- constituțiile robuste suportă bine toate curele, și la prescrierea acestora
trebuie să avem în vedere numai boala locală ;
- pentru constituțiile debile se recomandă evitarea climatelor excitante ;
acestora le vom indica clima subalpină ;
- femeilor de tip nervos, excitabil, li se recomandă în special climatul de cruțare.
Sînt indicate băile termale, aproape de temperatura indiferent ;
- bolnavele de tip constituțional inert reclamă un climat excitant și băi
stimulante ; băi termale, băi de mare, împachetări de nămol ;
- femeilor frigide le priesc mai bine clima și procedurile excitante, sub formă
de aplicații balneare și fizioterapice mai mult locale :
- femeilor cu un libido exagerat reclamă un tratament foarte precaut : ele
trebuie să evite clima maritimă, să evite stațiunile balneare mai zgomotoase
și cu mișcare multă.
Pentru ele vom recomanda stațiunile mai retrase.
Sînt contraindicate : aplicațiile de nămol, băile termale și cele sărate ;
- constituția pletorică este întîlnită mai rar.
Aceste femei vor evita : helioterapia, băile de nămol, băile sărate, băile prea calde ;
le vom recomanda un climat indiferent, rocoros ;
- constituțiile anemice reclamă un climată subalpin sau maritim, băi
sărate, helioterapie etc.
Contingentul cel mai mare de vizitatori ai stațiunilor balneo-climaterice -
după reumatici - este reprezentat de femeile atinse de boli ale organelor genitale.
Acest lucru dovedește că factorii curativi naturali au o acțiune excelentă
în tratamentul acestor boli, dintre care numărul cel mai mare îl constituie
procesele metro-anexiale.
Faza acută și subacută se va recomandă balneoterapia, individualizînd tratamentul
în raport cu starea generală a femeii și starea locală a procesului inflamator :

a) În înflamațiile mai recente se recomandă apele termale simple ( 1 Mai, Victoria ),
mai mult sub formă de băi de cadă, evitînd înotul, care ar putea agrava
procesul inflamator.

 b) În formele mai vechi și mai consolidate se vor indica apele sărate și sărat-iodurate :
Ocna Sibiului, Govora, Bazna, Olănești.

c) Metroanexitele cronice dureroase reacționează mai bine la apele sulfuroase.
Recomandăm Băile Herculane, Pucioasa, Călimănești.

d) Metroanexitele cronice torpide, cu exudate și infiltrate, care nu au tendința
la resorbție, vor beneficia de apele sărate concentrate de la Sovata, Bazna, Govora.

e) Procesele anexiale cronice de natură bacială ( tuberculoasă ) vor fi îndrumate
spre stațiunile de pe litoral, unde se recomadă și helioterapia ( Constanța,
Mamaia, Eforie Nord etc ).

 f) În acțiunea de combaterea a sterilității vom indica stațiunile Ocna Sibiului,
Sovata, Someșeni.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.