Poezia Drum în Sus de Mihai Beniuc


DRUM ÎN SUS


Cînd voi izbi o dată eu cu barda,
Această stîncă are să se crape
Și va țîșni din ea șuvoi de ape !
Băieți, aceasta este arta !


Nu mai umblați mereu după exemple ;
Exemplele-s făcute pentru proști.
Din serie de vrei să te cunoști,
Fugi de cărări și nu intra în temple.


Eu am luat-o fără drum în sus,
puteți veni pe urmele-mi de sînge,
Mai urc, și-mi vine căteodată-a plînge
Și mă-ndoiesc sub cruce ca Isus.


Văd, totuși, cum în jurul meu tresaltă
Izvoarele-nceputurilor sfinte
Și sufletul meu, amețit, se simte
Vecin egal cu umbra ceealaltă.


Aici cu Dumnezeu la cot, în Fire,
Minuni plăpînde plămădim din tină,
Cioplim din beznă forme de lumină
Și nu dorim nici jertfă, nici iubire.


Iluzii trecătoare nu cunoaștem.
Știm noi Nimicul dătător de figuri :
Odată ne va trece peste diguri
Și-n van să-ncercăm să ne mai naștem.


Dar Noaptea asta ce-o ținem în brață
Și de călduri am vrut să se pătrundă,
Pe veci de veci a devenit fecundă :
Va înflori viață din viață.

1937



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.