Poezia Aicea Printre Ardeleni de Mihai Beniuc



AICEA PRINTRE ARDELENI

 
Aicea printre ardeleni mă simt acasă. 
În fiecare văd un nepot de-al lui Horia, de-al lui Iancu,
Ai ! ce s-or mişca-ntr-o bună zi Munţii Apuseni,
Ce s-or urni din loc, ca urieşii !

Mi-am ridicat privirile spre cer,
Dar nu-mi spune nimic mătreaţa lui de stele,
Nici luna lustruită ca tingirea.
Îmi pun în schimb urechea pe inima ţării
Şi-aud neregulate prin gemete surde...


Freamătă pădurea romînească,
Ca-n preajma vijeliei !
Mi-am culcat capul pe lutul străbun
Alăturea cu alţii.


Ce mestecăniş prin somn cuvinte fără sens.
Şi-am vrut să dorm.
Eu însă-aud,  în noaptea ce se lasă,
Şuier de piatră pe tăiş de coasă.. .


1935



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.