Organele Genitale Masculine



ORGANELE GENITALE MASCULINE



Spre deosebire de organele genitale feminine, aparatul genital masculin are o poziție
mai puțin apărată, mai externă fiind exvaginat, extraperitoneal, subtegumentar.
El are mai mult misiunea să transporte și să depună spermatozoizii ( celulele sexuale
masculine ) într-un loc bine ocrotit ( organismul feminin ) în vederea fecundării, dezvoltării și
nașterii unei ființe noi.
Organele genitale masculine au unele părți corespunzătoare celor feminine, dar cu rol deosebit și
anume acela de a completa, de a întregi misiunea organelor genitale feminine în
procesul de generare a urmașilor.

Organele genitale masculine. Secțiunea anteroposterioară.     poezii-literare.ro



Astfel ovarelor le corespund cele două glande sexuale masculine - testiculii - care au un rol
germitiv, producător de celule sexuale masculine - spermatozoizii - și un ro hormonal producînd
hormonul sexual masculin - testosteronul.
Cei doi testiculi se află în partea de jos a regiunii genitale într-o pungă a pielii, cutată, acoperită
cu păr, denumită scrot.
La copil și adolescent, dimensiunile testiculului sînt foarte reduse, la pubertate el crește brusc,
pentru a scădea din nou la bătrînețe, prin atrofie.
Țesutul testicular este o pulpă moale, semifluidă, conținută într-un înveliș fibros care îi dă o
consistență mai mult sau mai puțin fermă.
Țesutul propriu testicular este format din așa-numitele canicule seminifere, locul de
formare al spermatozoilor și dintr-un țesut interstițial răspunzător de secreția endocrină,
testosteronul, hormonul sexual masculin.
Epididimul acoperă testiculul pe partea sa dorsală și cranială, are o lungime de aproximativ 5 cm
și conține un conduct colector al canaliculelor seminifere.
El se continuă cu canalul deferent ; prin intermediul acestui canal, cu o lungime de 25 cm,
celulele sexuale masculine ajung la nivelul unei glande numită prostată.
Prostata este situată între vezică și rect, într-o lojă specială numită loja prostatei ; la bărbatul
adult are o greutate de aproximativ 20-25 g și o formă de con turtit dinainte înapoi.
Prostata este formată dintr-un țesut glandular, fibre musculare și un țesut spongios.
Toate acestea înconjoară uretra, avînd o dezvoltare mai mare pe fața posterioară și laterală a ei.
Glandele prostatice participă prin secreția lor la formarea spermei.
Imediat deasupra bazei prostatei se află situate  veziculele seminare al căror volum variază
în funcție de perioada de activitate genitală, fiind mai dezvoltate la adult ;
ele pot fi considerate ca un diverticul al porțiunii terminale ( amplulare ) a canalului deferent.
Pe secțiune, veziculele seminale apar ca niște cavități împărțite în numeroase cămăruțe
pline cu lichid spermatic la care se adaugă secreția proprie a glandelor veziculelor.
Penisul se găsește în partea de kos a regiunii perineale.
Urmează inițial o direcție ascendentă, ușor oblică, iar la nivelul simfizei pubiene se
desprinde de perineu devenind liber și constituind penisul propriu-zis.
Are o lungime de 10-12 cm și o circumferință de 7-8 cm ; în stare de erecție aceste
dimensiuni cresc.
Extremitatea anterioară a penisului poartă numele de gland și are aspectul unei proeminențe conice.
La vîrful glandului este așezat meatul urinar, extremitatea terminală a ultimei porțiuni canaliculare,
comună organelor urinare și genitale, uretra.
Glandul este separat de restul penisului printr-un șanț, numit balano-prepuțial și este acoperit în stare de repaus ( anerecție ) de un manșon cutaneo-mucos, numit prepuț.
Între prepuș și gland se află o cavitate virtuală în care se pot aduna secrețiile glandelor
învecinate determinînd inflamații.
Penisul este alcătuit din organele erectile și învelișurile lor.
Organele erectile sînt reprezentate de corpii cavernoșii ( drep și stîng ) care ocupă fața
dorsală a penisului și de corpul spongios.
În timpul erecției acești corpi devin turgescenți, umplîndu-se cu sînge.
Penisul este străbătut pe aproape toată lungimea sa de uretră, canal de evacuare a urinii ;
tot pe aici sînt proiectați sub presiune spermatozoizii conținuți în lichidul spermatic,
prin actul numit ejaculare.
Cu acest prilej de produce închiderea uretrei spre vezică urinară cu ajutorul unui
sfincter care comprimă uretra împiedicînd amestecarea spermei cu urina.
În stare de erecție a penisului, organele genitale masculine sînt pregătite pentru actul
sexual ( unire cu organele genitale feminine ), în timpul căruia spermatozoizii conținuți
în lichidul spermatic vor fi proiectați în interiorul organelor genitale feminine
( în vagin ).





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.