Nașterea ( Intervențiile la Naștere ) Ultima Parte



NAȘTEREA

Intervențiile la naștere

Ultima parte


Există împrejurări în care nașterea nu se poate realiza decît cu ajutorul
unor intervenții speciale ; acestea se impun fie din cauza evoluției
traveliului, fie din cauza stării fătului.
Scopul final pe care îl urmărim este asigurarea la maximului de confort
al mamei și deplina sănătate a ei și a nou-născutului.
În cazul în care, din momtivele arătate, am putea avea surprize neplăcute,
sîntem obligați să intevenim cu diverse metode.
Ele își au locul mai ales în cazul prezentațiilor vicioase, în cazul bazinelor
strîmte sau anormale, a tulburării contracțiilor uterine.
Mijloacele cu care intervenim în această situație pot fi : forcepsul și un
instrument care acționează pe principiul unei ventuze care ajută la
extragerea copilului și se numește ,,vacuum extractor” sau, în ultima instanță,
operația cezariană.
Forcepsul este un instrument cu ajutorul căruia se apucă partea prezentată,
oprită în progresiune și se facilitează extragerea ei.
Nașterea cu ajutorul forcepsului nu reprezintă un pericol absolut, dar nici nu
trebuie să fie o dorință preconcepută a pacientei sau a medicului.
Cît privește vacuumul extractor, acesta este metoda utilizată pentru terminarea
mai rapidă a nașterii, pe baza tracțiunilor cu ajutorul ventuzei sincronizate
cu contracțiile uterine.
Dacă cele două metode enunțate nu se pot aplica, calea cea mai favorabilă
de rezolvare o reprezintă operația cezariană, adică extragerea copilului prin
abdomen, în urma tăierii uterului.
Această operație are un istoric destul de lung.
Numele de cezariană provine de la porecla împăratului roman ,,Caesar”,
derivînd de la cuvîntul latin care înseamnă ,,a tăia”.
Se presupune, pe de altă parte, că Iulius Caesar ( 144 î.e.n. ) a fost scos din
pîntecele mamei sale prin tăietură.
În realitate este puțin probabil să se fi întîmplat așa, deoarece mama lui a
supraviețuit nașterii mulți ani și pe atunci cezarienele nu se făceau pe femei vii.
Prima cezariană pe o femeie vie a fost făcută prin anul 1610 în Germania.
Important este faptul că în cazul în care nașterea nu este posibilă în mod
spontan cezariana reprezintă o cale sigură de rezolvare a ei.
Ea nu trebuie să ne ănspăimînte, se practică în anestezie, este nedureroasă
și asigură extragerea unui copil fără leziuni, deplină însănătoșire a mamei
și posibilitatea de a avea ulterior nașteri spontane.
Ea este indicată numai de către medic și solicitările uneori abuzive ale pacientelor,
numai din dorința de a evita durerile nașterii, sînt absolut nejustificate.
Cezariana are indicații precise și se aplică numai în cazul în care, din
cauza unor contracții exagerate, există pericolul ruperii uterului sau se
instalează o suferință fetală progresivă, sau copilul nu poate pătrunde
în bazin din cauza unei disproporții ( nepotriviri între dimensiunile
lui și ale bazinului ), o rezistență exagerată a colului uterin sau cînd
este vorba de o femeie mai în vîrstă, în general trecută de 35 de ani, care se
găsește la prima naștere și la care din cauza evoluției nașterii, este
riscată rezolvarea ei spontană.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.