Nașterea Dificilă Partea a-11-a



NAȘTEREA DIFICILĂ

Partea a-11-a


Nașterea dificilă este destul de rară astăzi, datorită faptului că se
iau toate măsuri preventive, medicamentoase sau operatorii,
pentru a facilita desfășurarea normală a actului nașterii, iar în
cazul unor dificultăți, de a găsi calea rezolvării celei mai favorabile
din punctul de vedere al mamei și al copilului.
Nașterea poate să devină dificilă adică să aibă o durată mai mare, să
se desfășoare cu o oarecare greutate, să existe o suferință maternă mai
accentuată, sau să avem de a face cu tulburări în privința copilului
într-o serie de situații care creează dificultăți.
De aceea dorim, în cele ce urmează, să trecem în revistă cîteva dintre
elementele care sînt capabile să perturbeze desfășurarea normală a
actului nașterii.
,,Distocia” este un termen mult utilizat de medici și care se referă
la dificultățile în realizarea nașterii, dar care are cauze multiple ; de
exemplu, tulburări ale contracțiilor uterine, dificultăți în pătrunderea
copilului în bazin, modificări ale dimensiunilor bazinului sau ale formei
acestuia ( bazin strîmtat, bazin deformat ).
În ceea ce privește contracțiile uterine, acestea pot avea repercursiuni
negative asupra desfășurării nașterii în două feluri : pe de o parte pot fi
de o intensitate crescută, să se succeadă la intervale scurte și totuși să nu
se producă o dilatație a colului uterin pe măsura lor ; sau, pe de altă parte,
să aibă o intensitate slabă, o durată scurtă, să se succeadă la intervale mai
mari și în consecință să nu fie eficiente.
În ambele situații, nașterea devine dificilă.
În alte împrejurări nașterea poate deveni dificilă ( distocică ) datorită unor
elemente care se referă la făt și privesc cu deosebire mărimea excesivă a lui.
Sînt situații cînd femei absolut normal dezvoltate sînt purtătoare ale unor
feți foarte bine dezvoltați, depășind uneori greutatea de 4 kg, care evident
se vor expulza cu oarecare dificultate.
Nu este mai puțin adevărat că există situații în care deși este vorba despre
un copil normal dezvoltat, cu o greutate acceptabilă, acesta este împiedicat
în pătrunderea lui în bazin, datorită dimensiunilor scăzute ale acestuia
din urmă.
În asemenea împrejurări apare o nepotrivire între dimensiunile copilului
și ale bazinului care poartă numele de ,,distocie de angajare”.
Se întîmplă dificultăți în dilatarea orificiului uterin ; în aceste situații apare
o luptă între forță de contracție a uterului și rezistența colului, în funcție de
rezultatul căreia va depinde desfășurarea normală a nașterii.
De aceea rolul medicului și al personalului care vă îngrijește este mult sporit :
în aceste cazuri este nevoie de toată silința pentru a împiedica orice
desfășurare nefavorabilă a nașterii.
Sînt împrejurări în care nașterea devine datorită unor poziții anormale ale
copilului în uter, astfel că deși așezat longitudinal, el poate fi orientat
cu pelvisul.
Nașterile în prezentație pelviană nu sînt tocmai rare și din fericire marea
majoritate a lor se desfășoară într-un mod cu totul favorabil.
Nu întîmplător se spune despre ele că se găsesc la limita dintre normal
și patologic.
În schimb, în cazul în care copilul se așează de-a latul uterului, adică
în sens transversal ( deci vorbim de așezarea transversală ) este natural
că nașterea nu se poate realiza în acest mod.
Este adevărat că în cadrul evoluției sarcinii, în jurul lunii a 7-a - 8-a,
copilul mai puțin dezvoltat poate fi în poziție transversă și ulterior
și ia o așezare longitudinală.
În cazul însă în care sarcina ajunge la termen și fătul continuă să rămînă
așezat transvesal, nașterea nu mai este posibilă decît prin extragerea
fătului pe cale chirurgicală, prin operație cezariană.


Continuare partea a-12-a



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.