Lăuzia ( Lactația )



LĂUZIA ( LACTAȚIA )



În timpul gravidității se produce o modificare de volum a sînilor
în sensul că aceștia cresc în dimensiuni și se pregătesc pentru a
furniza viitorului copil alimentația necesară, adică atît de prețiosul
lapte de mamă.
La 2 - 3 zile după naștere veți constata că sînii se umflă și mai
puternic și se întăresc în mod deosebit, fenomen ce trădează starea
firească a declanșării secreției lactate.
Veți observa că sînii încep să secrete lapte, la început mai diluat,
dar care ulterior primește concentrația normală.
Cum se explică apariția secreției lactate ?
În timpul sarcinii, sub influența acțiunii ovarelor și placentei, glandele
mamare se dezvoltă, canalele care conduc laptele la mameleon se dilată.
Hipofiza începe să secrete un nou hormon numit prolactina, sub acțiunea
căruia se va declanșa și secreție lactată.
El nu acționează însă dacă placenta nu a fost eliminată.
Sîngele transportă hormonul prolactina hipofizară la glandele mamare.
Din acest moment sînii încep să funcționeze și se stimulează astfel
lactația care se instalează.
Menținerea secreției lactate va fi asigurată în afară de către o alimentație
rațională și substanțială a lăuziei și prin consumarea unei cantități
crescute de lichide ; ea este întreținută în continuare prin actul suptului.
Marea majoritate a femeilor își alăptează copiii.
Dar nu este mai puțin adevărat că în unele țări, mai ales în țările
puternic industrializate, dar chiar și noi, în funcție de anumite obiceiuri,
alăptarea copilului la sîn se limitează tot mai mult.
Laptele de mamă este înlocuit cu produse conservate care nu întotdeauna
se bucură de cea mai bună reușită.
Judecata pe care o adoptă unele femei pentru a justifica alimentația artificială
este greșită, cauzată de multe ori de ignoranță, ele neștiind că laptele
lor este cel mai bun aliment.
Există însă împrejurări în care, din motive speciale - o anumită boală de
exemplu, sau din cauza unui serviciu de o anumită natură - femeia este
obligată să întrerupă alăptarea la sîn.
singurele considerații valabile care să poată justifica lipsa alăptării sînt
însă destul de bine diferențiate ; ele se referă în primul rînd la sănătatea
mamei și nu la confortul ei.
De exemplu în cazul unei tuberculoze pulmonare grave alăptarea agravează
serios leziunile și copilul poate risca să se contamineze.
În caz de sifilis însă mama poate alăpta copilul.
În alte situați numai medicul este în stare să contraindice alimentația la sîn
ca în cazul unor boli bine definite de inimă, rinichi, ficat, boli contagioase
grave pe care lactația le-ar agrava.
Alteori este vorba despre un obstacol local cînd mameleonul de exemplu
este rău conformat, sau chiar ombilicat și copilul să nu aibă de ce prinde.
Alteori tulburarea se poate găsi la nou-născut și se referă la o afecțiune bucală,
sau la o afecțiune respiratorie ( nu poate respira decît pe gură ) etc.
Cea mai frecventă greșeală pe care o fac însă tinerele mame constă în
timpul cît trebuie lăsat copilul să sugă ; acesta este un lucru foarte
important atît pentru mamă cît și pentru nou-născut.
În mod obișnuit este indicat să nu se țină copilul la sîn mai mult de trei-
patru, maximum cinci minute la început, pînă cînd mamaleonul se
prepară corect pentru a evita apariția de leziuni la nivelul lui.
Odată formate și neîngrijite corect, ele se infectează și reprezintă
o sursă de neplăceri atît pentru mamă cît și pentru copilul care va fi
defectuos alimentat.
Regimul alimentar al femeii care alăptează trebuie să fie bogat,
de aproximativ 3000 - 3500 calorii, cu o cantitate crescută de lichide
pe zi, care constau din lapte, compoturi sau chiar bere.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.