Boli Asociate Inimii ( Avorturile Terapeutic, Posttraumatic, Spontan ) Partea a-11-a



BOLI ASOCIATE INIMII

Avorturile Terapeutic, Posttraumatic, Spontan

Partea a-11-a

Pierderea sarcinii, deci expulzarea fătului în afara  organismului
matern înainte de șase luni, cînd acesta nu are viabilitate, este
cunoscută sub numele de a v o r t.
În termeni obișnuiți sub această denumire sunt cuprinse și
întreruperile provocate ale sarcinii și expulzarea fătului printr-o
întrerupere accidentală sau spontană.
În medicină însă se disting mai multe tipuri de avorturi : spontane
sau provocate.
Dintre cele provocate ne vom referi mai puțin la cele delictuale,
criminale, care de cele mai multe ori pun în pericol viața femeii, dau
complicații deosebit de grave cu serioase consecințe asupra sănătății
femeii, dacă aceasta a scăpat cu viață, sau chiar împiedică o bună vreme
sau definitiv posibilitatea de a mai avea copii, ducînd la o situație
demoralizantă pentru ele.
Tentativele de avort, utilizarea unor metode nemedicale, neștințifice,
au plătit un tribut scump cu multe viați omenești pierdute.


Avortul terapeutic

Există situații în care femeia gravidă în primele trei luni suferă de o
boală anterioară, care, prin complicațiile pe care le-ar avea din cauza sarcinii,
pune în pericol viața femeii ; sau are o boală contractă în timpul
sarcinii care pune în pericol viața fătului sau determină modificări
anormale numite malformații, care nu i-ar putea permite copilului
o viață socială normală.
În asemenea cazuri sarcina se întrerupe în mod voit, realizîndu-se așa-zisul
avort terepeutic.

Avortul Posttraumatic

Este foarte rar, apărînd în cazul unor ciocniri foarte brutale, accidente
de mașină etc., sau de altă natură, care ocazionează un traumatism
violent putînd provoca un avort spontan în orele ce urmează accidentului.

Avortul Spontan

Este datorit unei cauze patologice și reprezintă pierderea neașteptată
a conținutului uterin.
El poate apărea din cauza unor boli care interesează mama sau ca
urmare a unor afecțiuni ale produsului de concepție însuși.
Dar, din nefericire, într-un anumit număr de cazuri este foarte dificil
de determinat originea unui avort și deci este firesc că în asemenea situații
este și foarte greu să-l prevenim.
Avorturile pot fi : genetice, materne, de ordin local sau general, cauze
fetomaterne și placentare.
Originea genetică a avortului spontan este teoretic dublă ; el poate fi datorit
transmiterii unei gene calitativ tarate, dar care, în stadiul actual al
cunoștințelor, nu poate fi depistată.
Studii recente au demonstrat existența de avorturi prin plus sau defect genetic.
Prezența unui cromozom supranumerar conduce la un exces de material
genetic, provocînd un dezechilibru care duce la moartea oului și în cosecință
la un avort.
Aceeași consecință apare și dacă lipsesc anumiți cromozomi necesari embriogenezei.
Este un fapt constatat că o serie întreagă de intoxicații sau anumite boli
specifice pot influența reproducerea sau pot duce la dezvoltări anormale ale oului.
Dintre cauzele materne cele mai multe sînt locale.
Toate bolile endemetrului, adică ale locului de implantare, cu nidația defectuoasă
a oului, reprezintă o cauză de pierdere a sarcinii ; așa sînt sechele după
endometrite, fibroamele care se dezvoltă submucos, între interiorul cavității
uterului, nelăsînd loc suficient dezvoltării sarcinii.
Malformațiile uterului, care din cauza modificărilor anatomice ale acestuia
împiedică creșterea oului și compromit implantarea lui corectă în uter ; așa
este conformația uterului cu un corn mai dezvoltat, uterului bicorn cu o
adîncitură la mijloc în formă de șa, a uterelor septate, și așa mai departe.
Dintre cauzele generale reținem un mare număr de boli infecțioase acute
însoțite de febră ridicată, care par a fi rensponsabile de producerea avortului ;
apoi sifilisul, ,,grande avorteuse”, intoxicațiile, alcoolismul, anumite
intoxicații profesionale, nefritele albuminurice, anumite medicamente,
lipsa unor vitamine etc.
Uneori însăși oul este rău conceput sau are o poziție anormală, care împiedică
dezvoltarea corectă a sarcinii, de exemplu oul fecundat se oprește la
baza uterului sau se fixează în afara lui dînd loc unei sarcini extrauterine ;
cea mai frecventă este aceea care se dezvoltă în trompă ( vezi capitolul
,,anatomia organelor genitale” ), alteori, foarte rar, oul se fixează în ovar, alteori
în cavitatea abdominală.
Incompatibilitățile sanguine pot și ele interveni uneori în producerea unui avort.
Ele constau în nepotrivirea sîngelui mamei cu cel al copilului și
atunci se poate produce moartea oului și deci avortul ( vezi capitolul RH ).


Continure partea a-12-a



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.