Anatomia Organelor Genitale Feminine și Masculine




ANATOMIA ORGANELOR GENITALE FEMININE ȘI MASCULINE


Corpul omenesc este format din mai multe organe, fiecare avînd un rol bine determinat.
Ele sît astfel angrenate structural și funcțional încît crează un tot unitar, coordonat de
sistemul nervos central pe căi nervoase și hormonale.
Organele genitale ( organele de reproducere, de înmulțire ) au funcția principală de a
asigura perpetuarea speciei umane, de a asigura urmași.
Aceste organe sînt deosebite la cele două sexe, feminin și masculin, atît în ceea ce
privește structura cît și modul în care își îndeplinesc funcția.
În cadrul acestui capitol com vedea pe scurt modul în care sînt formate și cum funcționează
organele genitale feminine și masculine.
De asemenea, vom face cunoștință cu primele noțiuni legate de formarea și dezvoltarea
oului uman - produs al unirii celulei sexuale feminine ( ovulul ) cu celula sexuală masculină
( spermatozoidul ).


1.

Organe Genitale Feminine


Organele genitale feminine se împart după situația lor în organe externe și interne.
Organele genitale externe - sînt așezate în partea dinainte și de jos a trunchiului,
unde se află vulva care are forma unei despicături orientate antero-posterior
( dinainte-înapoi ).
Ea reprezintă deschiderea în afară a organelor genitale ( poza 1 )

poezii-literare.ro Organele genitale externe la virgină


Vulva este formată din formațiunile labiale, alcătuite din buzele mari și buzele mici.
Buzele mari ( labiile mari ) sînt pliuri cutaneo-mucoase ovoidale, alungite, prezentînd o
față externă cutanată acoperită cu peri și o față internă mucoasă, care conține numeroase
glande sebacee a căror secreție formează smegma vulvară.
Labiile mari se reunesc la cele două extremități formînd o comisură anterioară și una posterioară.
Comisura anterioară, mai puțin evidentă, se continuă cu o proeminență rotunțită
acoperită cu păr care poartă numele de muntele pubian ( al lui venus ).
Comisura posterioară, mai evidentă, poartă numele de furculiță și este separată de anus
printr-o distanță de 2-3 cm.
Buzele mici ( labiile mici ), situate în interiorul celor mari, sînt reprezentate de două pliuri
cutanate fine cu aspect de mucoasă.
Fețele lor interne sînt în raport intim închizînd intrarea în vagin.
Extremitățile lor anterioare participă la formarea frîului și capișonului clitoridian, iar
extremitățile posterioare formează gropița naviculară.
Spațiul interlabial este despicătura în formă de pîlnie dintre buzele mici și are dimeniuni
variabile după cum este vorba de o femeie care a născut sau nu.
La baza acestei pîlnii se află următoarele elemente.
- vestibulul de formă triunghiulară, mărginit lateral de buzele mici și anterior de clitoris
( vîrful triunghiului ).
- meatul urinar situat la aproximativ un centimentru sub clitoris, la mijlocul bazei
triunghiului vestibular, reprezintă punctul terminal al căilor urinare, locul de unde se
produce eliminarea urinii în timpul actului micțional ( de urinare ).
- orificiul inferior al vaginului diferă după cum este vorba de o virgină, de o nulipară
sau multipară, la virgină orificiul inferior al vaginului este ănchis parțial de o membrană
himenul - a cărei grosime, rezistență și formă, variază de la subiect la subiect, se descriu mai
multe forme de himen, semilunar, cu franjuri, bilobat, biperforat, ciuruit etc.

                                                               poza 2
Aparatul erectil al femeii - poezii-literare.ro

Aparatul erectil este reprezentat printr-un organ median - clitorisul - și două organe laterale
bulbii vaginului.
- Clitorisul de formă cilindrică, are două rădăcini subțiate ( corpii cavernoși ) care se inseră
pe oasele bazinului.
Prin unirea celor două rădăcini ia naștere corpul clitoridian care se termină printr-o extremitate
proeminentă ce poartă numele de gland.
Clitorisul i se poate descrie o porțiune situată profund și o porțiune liberă acoperită de prepuț.
- Bulbii vaginului sînt două formațiuni erectile care înconjoară uretra și intrarea în vagin.
Ei corespund corpului cavernos al uretrei masculine. (poza 2)
Glandele anexe ale vulvei sînt.
- Glendele lui Skene în număr de două, ale căror orificii se deschid de o parte și de alta a
meatului uretral.
- Glandele Bartholin care au ca omolog la sexul masculin glandele lui Cooper, sînt situate
de o parte și de alta a extremității posterioare a vaginului.
Canalul lor excretor se deschide în șanțul himeno-labial.
Organele genitale interne - sînt așezate într-un loc bine ferit al corpului, în bazin, tocmai datorită
misiunii lor importante de ocrotire a dezvoltării viitoarei ființe umane în timpul sarcinii.

                                                                    poza 3
Organele genitale interne. Secțiune anteroposterioară     poezii-literare.ro

Ele sînt apărate de pereții osoși ai bazinului și ocrotite prin țesuturi despărțitoare de
comunicare cu rectul, posterior, și cu vezica urinară, anterior, surse posibile de infecție
prin conținutul lor în produse de excreție.

Organele genitale interne se compun din :
1. Vagin care este un conduct musculo-membranos, extensibil și elastic, avînd rol în
desfășurarea actului sexual ( copulație ) și servind drept canal de trecere a fătului și
anexelor sale în timpul nașterii.
Dimensiunile vaginului variază în funcție de vîrstă, viața sexuală și de faptul că femeia a
născut sau nu.



Organele genitale interne. Secțiune transversală    poezii-literare.ro


Are o direcție oblică de jos în sus și dinainte-înapoi, o lungime de aproximativ 10-12 cm.
Cavitatea vaginală este de fapt o cavitate virtuală, pereții săi fiind în mod normal în contact unul cu celălalt.
În drumul său ascendent spre colul uterin, pe care se inseră exterinitatea lui superioară, vaginul străbate o serie de planuri musculare care închid bazinul în partea de jos a trunchiului.
Mușchii din această regiune constituie planșeul pelvei-perineal și sînt susținătorii vaginului
și în bună parte a tuturor organelor bazinului.
Suprafața interioară prezintă pe toată întinderea sa o serie de pliuri transversale, care pornesc
de o parte și alta a unor coloane longitudinale situate pe peretele anterior și posterior al vaginului.
Aceste cute au rol în mărirea suprafeței vaginului, servind la extensibilitatea lui și la menținerea lichidului spermatic depus în vagin.
Întreaga suprafață internă este acoperită de o mucoasă alcătuită din mai multe stratuti de celule.
Aspectul ei se modifică în raport cu diferitele perioade biologice ale femeii și cu fazele ciclului
menstrual, fiind hormo-dependență.
Subțire la fetiță și la femeie în menopauză, mucoasa vaginală este îngroșată la femeia adultă.
Celulele stratutilor superficiale se desprind luînd parte la formarea unei mici cantități de secreție
vaginală care este considerată fiziologică.
Sub tunica mucoasă internă se găsește dispusă o tunică musculară, mijlocie, formată din două straturi,
cel mai extern sau adventicea este constituit din țesut conjuctiv.

2. Uterul este un organ cavitar, nepereche, așezat în partea de mijloc a cavității pelviene.
El servește drept canal de trecere pentru spematozoizi, găzduiește produsul de concepție după
fecundare, iar după dezvoltare îl elimină la exterior.
Uterul are formă de pară, cu partea mai mare în sus și cea mică în jos.
Dimensiunile sale variază cu vîrsta și faptul dacă femeia a născut sau nu.
Capacitatea sa este de 3-4 cm cubi la nulipară și 5-6 cm cubi la multipară.
Macroscopic, putem descrie la uter următoarele porțiuni :
- fundul, partea superioară unde se inseră trompele ;
- corpul, porțiunea mijlocie ;
- istmul, cu dimensiunea de 1 cm în stare negravidă dar din care se formează, în timpul sarcinii,
segmentul inferior cu o lungime de 10 cm la maxima sa amplitudine ;
- colul pe care se inseră vaginul împărțindu-l într-o porțiune supravaginală și alta vaginală.
Între axul corpului uterin și cel al colului există un unghi care privește anterior.
Uterul este menținut în poziția sa normală prin mijloace de suspensie reprezentate de ligamentele
largi, rotunde și sacro-uterine și mijloace de susținere reprezentate de conexiunile cu
vaginul și planșeul pelviperineal.
Peretele uterin este format din trei tunici : seroasă ( peritoneală ), musculară și mucoasă.
Tunica mijlocie musculară este condusă din trei straturi de fibre musculare cu o dispoziție
specifică.
Tunica internă, mucoasă, numită endometru este constituită dintr-un strat bazal în contact
cu mușchiul uterin, care nu ia parte la modificările ciclice și un strat funcțional, care suferă
modificări importante în timpul ciclului menstrual.

3. Trompele sînt două conducte musculo-membranoase situate de ambele părți ale
uterului.
Au un rol important în reproducere, captînd ovulul, fiind sediul fecundației și conducînd
ovulul fecundat spre uter.
Trompele au o lungime de 10-12 cm de la orificiul lor uterin pînă la porțiunea pavilionară
care este deschisă ca o pîlnie, ajungînd în imediata apropiere a ovarului.

4. Ovarele reprezintă glandele sexuale feminine.
Sînt organe pereche situate între peretele pelvian și extremitatea liberă a trompei, de o parte și de
alta a uterului.
Au o dublă funcție secretorie : pe de o parte secretă hormonii sexuali, estrogeni și progesteron, iar
pe de altă parte reprezintă locul de formare a ovulelor, care sînt celulele sexuale feminine.
Ovarele de forma unor migdale au o lungime de 3-4 cm, lățime de 2 cm și greutate de 6-8 g.
Aceste dimensiuni sînt variabile în funcție de vîrsta și starea fiziologică a femeii.
Culoarea obișnuită a ovarelor este albă-cenușie.
Suprafața exterioară netedă și regulată pînă la pubertate de la această epocă capătă un aspect
neregulat, produs de numeroase depresiuni și cicatrici, consecința spargerii foliculilor cu ocazia ovulațiilo ( a eliminării ovulului din folicul ).
Trebuie să menționă că ovarele sînt singurele organe din cavitatea peritonală care nu sînt acoperite
de peritoneu.
Ele sînt menținute în poziția pe care o ocupă în mod normal de către mai multe ligamente care
le fixaează de organele din jur.

Glanda mamară - este situattă în partea antero-superioară a toracelui de o parte și de alta a
sternului, înaintea mușchilor pectorali.
Are o formă emisferică cu coonvexitatea anterioară liberă.
În mijlocul feței convexe se găsește o proeminență numită mamelon, înconjurată de o zonă
mai pigmentată, areola.
Pe suprafața areolei sînt mici proeminențe al căror volum crește în timpul sarcinii.
Pot exista cariații mari de formă și volum în funcție de vîrstă, starea fiziologică, constituție, alimentație etc.
Sub tegumentul regiunii și a țesutului celular subcutanat se găsește țesutul glandular, care odată
cu pubertatea, suferă ușoare modificări cu ocazia fiecărui ciclu menstrual.
Numai odată cu starea gravidică și apoi în lăuzie se ajunge la complete dezvoltare anatomică
și funcțională a glandei mamare, ceea ce a și justificat încadrarea omului printre mamifere.
La menopauză se produce involuți glandei care se retractă și țesutul glandular este înlocuit
cu țest adipos.

Anatomia Organelor Genitale Masculine


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.