Regimuri Alimentare în Bolile Aparatului Digestiv




REGIMURI ALIMENTARE ÎN BOLILE APARATULUI DIGETIV



Regimul alimentar în tulburările digestive acute ale sugarului și copilului mic.
Tulburările digestive la sugur și copilul mic au ca simptom principal
diaree ( de unde și numele de boli diareice ), adică apariția de scaune frecvente
și modificate ca aspect, consistență și conținut.
Scaunele pot fi lichide, semilichide, grunjoase, cu mucozități, striuri
sanguinolente sau puroi.
Aspectul și evoluția scaunului pot da unele indicii asupra cauzelor îmbolnăvirii.
De exemplu, scaunele cu striuri sanguinolente sunt aproape specifice
infecțiilor cu bacili dizenterici.
Scaunele grăsoase sunt specifice unor tulburări în absorbția grăsimilor.
Mamele trebuie să observe permenent scaunele copiilor, pentru a putea remarca cît
mai precoce modificările produse.
Apariția diareice poate să fie precedată, însoțită sau urmată de apariția și a altor
semne de boală, cum sunt: lipsa de poftă de mancare, vărsăturile, durerile
abdominale, febră.
În cazurile de diaree însoțită sau nu și de alte semne de boală, mama sau persoana
care se ocupă de îngrijirea copilului ( personalul medical, în colectivități ),
trebuie să observe și să aprecieze ”starea generală a copilului”.
Apariția semnelor de deshidratare, ca: limba uscată,  fontanele înfundate,
micșorarea elasticității pielii, pierderea bruscă în greutate ( peste 5-8% în
24 de ore ) dar mai ales ”aspectul suferind al feței copilului”, ochii înfundați
și încercănați, culoare palidă și cenușie a feței sunt semne de extremă gravitat.
În aceste cazuri, copilul va fi prezentat în cel mai scurt timp serviciului spitalicesc
cel mai apropiat.
În interval pînă la internare, se va administra copilului apă fiartă și răcită.
Pentru tratamentul medicamentos și dietetic în această formă de boală sunt necesare
măsuri deosebite de echilibrare a metabolismului apei și sărurilor minerale.
Tratamentul la domiciliu al tulburărilor digestive acute se pt aplica numai în formale ușoare și
medicamentoase, iar această apreciere o poate face numai medicul care tratează copilul.
Regimul dietetic este numai o parte a tratamentului, majoritatea acestor boli necesitînd și
tratament medicamenros.
Atît prin numărul îmbolnăvirilor, cît și prin gravitatea formelor, bolilor diareice reprezintă
încă o problemă gravă în cadrul patologiei infantile.
Accentul trebuie pus pe măsurile de prevenire.
Nici o altă categorie de boli nu poate beneficia în mare măsură de educație sanitară.
Respectînd indicațiile de alimentație și îngrijire a copilului sănătos, numărul cazurilor
de îmbolnăviri prin boli diareice poate fi încă mult redus.
În caz că boala a apărut, forma și evoliția depind de mai mulți factori.

1. de cauza care a declanșat boala ( alimentară, infecșioasă, tulburări metabolice ).
2. de vîrsta copilului, fiind cu atît mai grave, cu cît copilul este mai mic.
Diareea la nou-născut și la sugarul pînă la vîrsta de 3 luni trebuie privită
de la început ca o boală care poate evolua grav.
3. de starea generală a copilului înainte de îmbolnăvire, fiind mai grave la copiii
distornici și rahitici, la convalescenții de alte boli.
4. de corectitudinea și rapididatea cu care se iau măsurile de tratament dietetic.

Indiferent de cauza care a declanșat boala, de vîrsta copilului și chiar de gravitatea
formei de boală, sunt cîteva măsuri pe care mama, dacă le ia de la început, are toate
șansele ca boală să evolueze mai ușor.
Cum primul semn al debutului tulburărilor digestive poate să fie refuzul de a mînca,
este bine ca acesta să fie respectat.
Dacă un copil care în mod obișnuit manîncă bine, la un moment dat refuză să primească
porția respectivă de mîncare, nu trebuie forțat.
Se vor înlocui 1-2 mese cu ceai, pînă la lămurirea situației.
Dacă scaunele diareice au apărut, prima măsură este de a suprima orice fel de
alimentație și de a înlocui cu lichide sub formă de ceaiuri, apă fiartă și răcită, apă
sau ceaiuri sărate ( o linguriță de sare la 1 litru de apă ).
La copiii peste vîrsta de 4 luni se poate da supă de zarzavat strecurată.
Ceaiurile pot fi de: mentă, chimen, afine, anason, îndulcite cu o linguriță
de zahăr la 100 ml lichid sau cu glucoză în aceași proporție.
Dieta hidrică, adică administrarea lichidelor mai sus enumerate, este obligatorie cel
puțin 1-2 mese, în care timp se va urmări evoluția copilului.
Dacă există și vărsături, administrarea lichidelor se va face cu lingurița la intervale mici,
o linguriță la 5-10 minute sau cu pipeta, 1-2 pipete la 3-5 minute.
Durata menținerii dietei hidrice ( adică alimentația numai cu lichide ) depinde mai ales de toleranța
gastrică ( dacă copilul varsă ).
În orice caz, nu va depăși 24 de ore fără avizul medicului.
Cantitatea totală pe 24 de ore va fi de 150-200 ml pe kilocorp, cu atît mai mare,
cu cît pierderile de lichide prin scaune și vărsături au fost mai abundente.
 Cînd toleranța digestivă a fost restabilită ( copilul nu mai varsă ), se trece la alimentația
 cu preparate cu acțiune antidiareică.
Acestea sunt în general alimente de origine animală,  care prin conținutul lor în substanțe
pectice au calitatea de a pune în repaus intestinul de a absorbi resturile nedigerabile și de a forma bolul fecal ( scaunul ).
Conțin o cantitate mică de glucide, nu conțin proteine și grăsimi.
Preparatele cu acțiune antidiareică cel mai des folosite sunt: supa de morcovi, mucilagiul
de orez, mere rase - date ca atare sau ca supă de mere crude.
Cea mai folosită este supa de morcovi.
Se poate da după vîrsta de 2-3 săptămîni.
Este contraindicată în vărsături și în formele de tulburări digestive complicate cu nefrite.
Concentrația este de 30% pentru sugarii pînă la vîrsta de 2 luni și de 50% peste
această vîrstă.
Valoarea calorică este de 20-22 calorii la 100 ml preparat, se poate îndulci cu glucoză
5 g % sau cu zahăr în aceași proporție.
Prin îndulcire, se crește valoarea calorică cu încă 20 de calorii la 100 ml preparat și este
 mai bine primită de copii.
Prima condiție a unei bune folosiri a supei de morcovi este prepararea corectă.
Pentru aceasta trebuie folosiți morcovi de bună calitate, proaspeți, care să fie bine
fierți, să se paseze de 2-3 ori prin sită deasă sau printr-o sită pe care se pune un tifon.
Este bine preparată atunci cînd nu se disting bucățile de morcov în ea.
Înainte de folosire, se amestecă pentru a se omogeniza.
Nu se păstrează mai mult de 16-20 ore.
Este preferabil ca în această perioadă alimentația să se înlocuiască cu supă de morcovi.
Totuși dacă copiii nu o primesc la toate mesele, nevoile de lichide se vor acoperi cu ceaiuri
sau cu micilagiu de orez.
Cantitatea totală pe 24 de ore va fi, ca și în dieta hidrică, de 150-200 ml pe kgcorp.
Numărul meselor poate să fie egal sau mai mare decît cel obișnuit înaintea îmbolnăvirilor,
mai ales dacă sugarul primește mai greu supa de morcovi.
Porțiile mai mici le va suporta mai ușor.
Durata administrări exclusive a supei de morcovi este în medie de 24 de ore.
Semnul de orientare pentru introducerea și a altui preparat alimentar este apariția scauul
de morcovi, scaun mulat, ca un dop, conținînd morcovul nedigerat, dar care a absorbit apa
și resturile nedigerate din intestin.
Folosirea mucilagiului de orez ca aliment antidiareic se va face mai ales în cazurile în care copiii refuză supa de morcovi.
Deși orezul are calități antidiareice certe, rezultatele obținute cu supa de morcovi sunt net superioare.
Merele se folosesc mai rar ca aliment antidiareic.
Se recomandă copiilor trecuți de vîrsta de 1 an și care refuză supa de morcovi.
Se administrează sub formă de mere coapte și pasate, în proporții de 150-200 g de 4-5 ori pe zi,
cantitatea în 24 de ore putînd să ajungă la 1 kg mere.
Lichidele necesare se vor complecta cu ceai.
Acest lucru este necesar important, pentru că în tulburările diareice la copii nu
”opărirea scaunelor” este problema greu de rezolvat.
Prin dietă hidrică și alimentație cu supă de morcovi acest lucru se realizează în primele
24 de ore.
Problemele deosebite pune perioada realimentării, adică readucerea copilului la regimul normal.
Este necesară protejarea în continuare a tubului digestiv, dar și aducerea prin alimente
a substanțelor nutritive necesare organismului.
Alegerea preparatului, cît și ritmul introducerii, cantitatea pe mese și zile în care se
vor introduce în alimentația copilului, trebuie strict individualizate.
Nu pot exista scheme tip de realimentare, chiar dacă am ține seama de vîrsta și de forma de boală.
Numai medicul care cunoaște situația particulară a copilului, modul de reactivitate,
posibilitățile și condițiile medicului familial, poate lua o hotărîre corectă îm această privință.
Ca atitudine generală, considerăm că în majoritatea cazurilor de boli diareice tratate la domiciliu, în general forme ușoare și medii, nu este necesară alegerea unor preparate rare și scumpe.
Dacă mama respectă indicațiile de pregătire și administrare, se pot obține rezultate bune folosind preparate simple, ieftine și ușor de procurat.
Trecerea la alimentație normală se va face progresiv, atent, dar fără a prelungi, din motive
de precauție, un regim alimentar sub nevoile nutritive ale copilului.
Chiar dacă prin aceste măsuri scaunul se menține normal, copilul nu va crește în greutate,
pentru că nevoile lui alimentare nu sunt acoperite de acest regim.
În medie, în formele comune de dispepsii sunt necesare 10-12 zile pentru a se ajunge
la alimentația normală.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.