Regimul Alimentar în Rahitism




REGIMUL ALIMENTAR ÎN RAHITISM




Alimentația deține un rol foarte important în prevenirea și tratamentul rahitismului,
a cărui profilaxie trebuie să înceapă încă din viața intrauterină.
Femeia gravidă are nevoie de alimentație foarte variată, bogată în principii nutritive
de bază, în săruri minerale și vitamine ( carne, pește, gălbenuș de ou, unt, lapte,
brînzeturi, fructe și zarzavaturi proaspete - vezi capitolul dedicat principiilor
alimentației corecte.
La sugar alimentația este exclusivă în primele luni de viață.
De aceea, el trebuie să primească un lapte cît mai adaptat posibilităților sale digestive.
Laptele de mamă avînd propietatea de a se emulsiona mai fin în stomacul copilului,
fiind deci mai ușor de digerat, asigură o mai bună resobție a calciului și este antirahitigen.
În comparație cu laptele de vacă, el conține o cantitate mai mare de lactoză, care are
propietatea de a reține sărurile de calciu, fosfor și magneziu necesare în compoziția oaselor.
Mai mult încă, laptele de mamă creează în intestinul sugarului un mediu acid, ceea ce înleslește
resorbția sărurilor de calciu.
În caz că se impune alimentația artificială sau mixtă de la naștere, trebuie să se aleagă
un lapte cît mai ușor de digerat.
De recomandat este laptele pudră umanizat de tipurile Humana 0,1 sau 2 sau un alt preparat
asemănător.
În lipsa acestora se pot da lapte praf de tip lacto, în diluțiile corespunzătoare vîrstei ( 8-10% ).
Copiii prematuri, care sunt cei mai preduspuși la rahitism, trebuie alimentați în special
cu lapte de mamă.
Acesta este bine să se suplimenteze cu cantități mici ( 10-20 g la o masă ) de Eledon sau
de un lapte praf semicremat, acidulat.
Prin aceasta se asigură o masă bună reabsorția a calciului.
În caz că prematurul este alimentat artificial, Eledonul este preferabil în primele 1-2 luni,
în lipsa acestuia se dă lapte pudră umanizat, în special Humana.
Diversificarea precoce a alimentației sugarului este o armă împotriva rahitismului.
De la vîrsta de 2 luni se introduc sucurile de fructe ( citrice ) care date în cantități mici,
progresiv, favorizează mediul acid și aduc în plus vitamine și săruri minerale.
Supele de legume introduse de la vîrsta de 3-4 luni au un rol asemănător.
Adaosul unor făinoase în lapte, în proporții mici ( 2-3% ) este de asemenea necesar, se
folosesc făina de orez, de cereale, făină de ovăz.
Făina de grîu și derivatele sale, de exemplu grișul, nu sunt recomandabile, datorită
conținutului lor în fitină, care favorizează instalarea rahitismului, mai ales cînd grișul
cu lapte se dă în exces, așa cum se obișnuiește uneori.
Este preferabil pesmetul din oîine albă, pisat fin și cernut, deoarece prin procesul de
fermentare și dextrinare își pierde propietățile rahitigene.
Continuîndu-se diversificarea alimntației cu fiecare lună care trece, se pot indroduce
alimente din ce în ce mai complexe, care să asigure copilului factorii nutritivi necesari.
La 8-9 luni se poate ajunge la o alimentație variată care conține, pe lîngă lapte, și alte
alimente de bază, cum sunt - carnea, gălbenușul de ou, ficatul, zarzavaturile, fructele.
Acestea trebuie preparate dietetic, corespunzător posibilităților de digestie ale sugarului.
Cantitatea de lapte folosită zilnic la această vîrstă nu trebuie să depășească 500 ml.
Se dau în plus derivatele laptelui - iaurtul, brînză dulce, unt, smîntînă, ușor asimilabile și
cu aport de calciu și vitamina D.
Această alimentație mult îmbogățită în preparate culinare se continuă după vîrsta de 1 an.
Celor relatate mai sus li se adaugă necesitatea menținerii în alimentație a unui echilibru în
ceea ce privește sărurile minerale și în special a calciului și a fosforului.
Proporția dintre calciu și fosfor în alimentație trebuie să fie de 2/1, corespunzător proporției
din organism.
Orice creștere a cantității sărurilor de fosfor antrenează o eliminare crescută a calciului
din intestin.
Dintre alimente, carnea, peștele. gălbenușul de ou și vegetalele sunt bogate în fosfor,
pe cînd laptele și derivatele sale sunt bogate în calciu.
În ceea ce privește conținutul alimentelor în vitamina D, sursa cea mai importantă
o constituie ficatul, gălbenușul de ou, untul, peștele.
Cantitățile de vitamina D prin aport alimentar fiind infime, se cere suplimentarea acestei
vitamine sub formă medicamentoasă la sugar și la copilul mic.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.