Vitaminele Liposolubile ( Vitaminele D și K )




VITAMINA D



Se mai numește și antirahitică, subliniindu-se rolul ei în metabolismul
calciul și al fosforului, în realizarea procesului de formarea a osului în
creștere ( osteogeneză ).
Surse de vitamina D : organismului poate sinteza vitamina D prin
transformarea provitaminei D ( ergosterolul ) din piele, sub influența razelor
ultraviolete solare sau artificiale, în vitamina d.
Fără să fie neglijabilă, această sursă de vitamină din organism, în
condițiile climei și mediului în ansamblu, cînd între radiația solară
și corpul se interpun elemente poluate, praf, fum, ceață, nu se poate
contra prea mult pe acest aport de vitamină D.
Sursa de vitamină prin alimentație este de asemenea redusă.
Se găsește în cantități mivi în unt, lapte, gălbenuș de ou.
Uleiul de ficat de pește conține cantități mari, dar acesta nu
se utilizează ca aliment, ci ca medicament.
Nevoile de vitamină D sunt de 400 - 500 u.i./zi, în condițiile
unei alimentații corecte și cu expunere la soare.
Cum nou-născutul nu face rezerve de vitamina D, iar expunerea la
soare, în această perioadă, este practic imposibilă, este necesar să se
facă profilaxia rahitismului din primele două spătămîni de viață.
Ea trebuie să se continue pe timpul primului an de viață, fie sub formă
de picături date zilnic ( 1000 u.i./zi, numărul picăturilor depinzînd de
concentrația preparatului, fie sub formă injectabilă, cîte 200 000 u.i,
la 7 - 14 zile de la naștere, doză ce se va repeta din 2 în 2 luni,
pînă la împlinirea vîrstei de un an.
După primul an, tratament profilactic al rahitismului se va face
după necesități, la indicația medicului.
Este singura vitamină recomandată sub formă medicamentoasă,
chiar de la naștere.
Alimentația la sîn nu previne apariția rahitismului.
Administrarea corectă a vitaminei D și notarea acestui fapt în fișa
copilului sunt foarte utile, pentru că o supradoză a vitaminei D
este periculoasă, mai ales atunci cînd administrarea se face în
doze mari, injectabil.


 VITAMINA K


Se mai numește și vitamina antihemoragică, indicînd rolul pe care
îl are în coagularea sîngelui.
Ca surse de vitamina K predominante sunt alimentele de origine vegetală
( cereale, rădăcinoase, morcovi, sfeclă, cartofi, tomate, varză, conopidă, spanac etc )
și mai puține cele de origine animală ( ou, ficat de vită, și de porc )
vitamina K se formează și în intestin, fiind sintetizată de microorganismele
existente aici, în special de colibacili.
Nevoile de vitamina K nu sunt precizate, aportul alimentar plus sinteza la
nivelul untestinului acoperind, în general, aceste necesități.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.