Diversificarea Alimentației




DIVERSIFICAREA ALIMENTAȚIEI



Indiferent de felul cum a fost alimentat copilul în primele 3-4 luni ( natural,
mixt sau artuficial ), începînd cu luna a 3-a - a-4-a în alimentația copilului
intervine o schimbare.
Alimentația exclusiv lactată, specifică primului trimestru de viață, nu mai
poate acoperi nevoile nutritive ale copilului.
Treptat, o parte din aceasta este înlocuită cu alimente nelactate, fructe, zarzavaturi,
ou, brînză, carne.
Laptelui i se adaugă făinuri de amidon ( făină de grîu, griș, pesmet, făină de biscuiți ).
Este perioada de diversificare, de acomodare treptată a copilului cu alimente
variate și consistente, fază ce face trecerea către alimentația copilului mare.
Începutul diversificării reprezintă un moment foarte important, dar în același
timp critic, în dezvoltarea copilului.
De felul cum mama va respecta indicațiile medicului și ale asistentei de ocrotire
privind felul și ritmul diversificării depinde, în mare măsură, sănătatea copilului.
Din observații efectuate pe loturi mari de copii, aceasta este perioada în care apar
cel mai frecvent tulburări digestive ( despepsii ) și debutează cele mai multe distrofii.
Rația calorică, în această perioadă, este greu de apreciat.
Alimentele noi se dau în cantități mici și treptat.
Nu toți copii primesc și se adaptează bine la introducerea unui aliment nou.
Pentru a aprecia starea de sănătate și dezvoltarea a copilului, trebuie urmărite,
curba creșterii în greutate, starea generală și dispoziția afectivă a copilului, somnul, pofta de mîncare.
Perioada de diversificare durează prectic pînă în jurul vărstei de 2 ani, cînd copilul
ajunge să mănînce ”de toate”, rămînînd încă foarte important modul cum sunt pregătite alimentele.
Nu este important numai ”ce aliment nou se introduce” ci și ”cum” și ”cît”, deci modul
în care se pregătesc alimentele, se păstrează, se dau copilului și în ce cantități.
Există cîteva reguli de care mama trebuie să țină seama în toată perioada de diversificare :
- introducerea unui aliment nou nu se face decît în stare de perfectă sănătate a copilului,
- nu se introduc alimente noi în perioada prea călduroase, schimbări de mediu, călătorii,
- introducerea unui aliment nou se face în cantitate mică, crescînd treptat,
urmărind dacă este bine tolerat,
- la orice tulburare generală sau digestivă care ar putea să apară după introducerea unui
aliment nou, se oprește administrarea alimentului și se cere avizul medicului,
- nu se introduc niciodată mai multe alimente noi deodată, chiar dacă sunt din același sortiment.
De exemplu, în cazul sucului amestecat de fructe, sugarul se obișnuiește înîi cu fiecare fruct
în parte, după care sucul poate fi dat și amestecat.
Este indicat ca alimentația nelactată să fie dată de la început cu lingurița.
Pentru reușita alimentației cu lingurița, trebuie să se țină seama de o anumită tehnică de
administrare a alimentului, ca și de poziția copilului în timpul mesei.
Copilul, acoperit la gît și la piept cu o bavețică sau un șervet, va fi luat în brațe în
poziția șezîndă, cu capul și trunchiul sprijinit pe plica cotului stîng al mamei.
Brațele copilului vor fi imobilizate, fie cu șervetul care îi acoperă pieptul, adus către părțile
laterale și spate, fie prin prinderea brațului drept al copilului între brațul și corpul mamei
și a brațului stîng cu mîna stînga a mamei.
Cu mîna dreaptă, mama îi duce la gură lingurița.
Cantitatea de aliment luată în linguriță, de fiecare dată, va fi mică, un sfert pînă la jumătate de
linguriță, iar cinsistența alimentelor la început va fi semilichidă, apoi va fi crescută treptat.
Este prima formă de alimentație în care copilul să mestece, de aceea la început mișcările de
masticație nefiind încă coordonate, copilul poate pierde o bună parte din alimentele introduse
în gură.
Relundu-se cu blîndețe și răbdare acest nou mod de alimentație, copilul se va obișnui.
În jurul vîrstei de 6-8 luni, odată cu apariția dentiției, copilului poate fi obișnuit să mestece alimente
de consistență mai crescută, la 9-10 luni i se poate da în mînă o bucățică de pîine, un biscuit.
La vîrsta de un an poate mînca o bucată de pîine cu unt, tăiată în porții mici.
Sunt foarte importante obișnuițele alimentare din această perioadă.
Copilul care primește, în continuare, și în perioada de diversificare, alimente numai sub formă
semilichidă, eventual date cu biberonul, foarte greu se va obișnui, chiar și după vîrsta de un an,
cu alimente mai consistente.
Încă din această perioadă, copilul trebuie lăsat și stimulat să participe la alimentația sa, să
sprijine cu mînuțele paharul, să-și ducă la gură bucățică din alimente mai consistente.
Alimentația cu biberonul creează o situație de neparticipare fizică și afectivă a copilului
la alimentația sa.
uneori, se menține foarte mult timp această ”neparticipare” în felul de a mînca.
Diversificarea trebuie făcută cu maximum de precauție, nu trebuie întîrziată, dar nici făcută intempestiv.
Momentul introducerii fiecărui aliment trebuie ales în raport cu vîrsta, dar și cu starea
generală a copilului.
Există în prezent, odată cu tendința de scădere a perioadei de alimentație naturală la 2-4 luni,
în loc de 6-8 luni cum era înainte tendința de scădere a vîrstei la care se face diversificarea.
Uneori, mamele o fac din propia inițiativă, alteori la recomandarea personalului medical.
Indroducînd precoce ouă, brînză, carne, chiar dacă nu determină totdeauna tulburări
digestive, poate provoca unele manifestări patologice, ca de exemplu, creșterea
numărului bolilor alergice cu manifestări cutanate și respiratorii la sugari, acestea sunt
puse în legătură cu introducerea precoce a unor alimente cu conținut bogat în proteine.
La pregătirea alimentației sugarului, este necesar să se respecte întru totul regulile de igienă alimentară.
Mai înainte, am arătat ce modificări sunt cele mai propice digestiei și nutriției copilului.
După ce au fost preparate, înainte de a fi oferite copilului, alimentele trebuie gustate.
Gustarea se face într-un vas separat sau cu o linguriță, alta decît cea folosită la alimentația sugarului.
Un rol deosebit îl are respectarea calității de alimente necesară la pregătirea unei rețete.
Aprecierea ”după ochi” poate să ducă la greșeli grave de supra-sau subdozare a
alimentelor respective.
Se recomandă a se folosi obiecte speciale de măsurat, cîntar sau vase speciale de măsurat alimentele
lichide sau solide.
Alimentele lichide se pot măsura și cu biberonul.
Dată fiind diversitatea modurilor în care sugarii primesc și suportă introducerea unor alimente noi,
nu este posibil și nici recomandabil să se insiste pentru realizarea unor scheme tip de diversificare.
În general, sugarul alimentat natural, dacă mama are lapte suficient, poate să primească fără
riscuri, pînă la vîrsta de 4-5 luni lapte de mamă, cu adaosuri numai ale sucului și pulpei de fructe.
La sugarii alimentați artificiali, diversitatea trebuie începută în jurul vîrstei de 3-4 luni.
Totuși, chiar în această situație, devansările sau întîrzierile cu 2-3 spătămîni ale timpului
de introducere a unor alimente, ca și unele schimbări în modul de introducere sunt normale.
La fiecare caz în parte, cei care pot da cele mai bune indicații sunt medicii pedriatri și asistentele de ocrotire.
Cunoscund evoluția sugarului în cauză, ei pot aprecia posibilitățile lui de adaptare.
Următoarea ordine de introducere în hrana sugarului a alimentelor noi reprezintă o sinteză a
diverselor recomandări din literatura de specialitate, ca și a aprecierilor noastre
rezultate din practică.

Alimentația copilului pe luni.

La o lună

La 3 luni

La 4 luni

La 5 luni

La 6 luni

La 7-8 luni

La 9-12 luni





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.