Poezia Rune de Lucian Blaga




RUNE



În chip de rune, de veacuri uitate,
poart-o semnătură făpturile toate.
Slăvitele păsări subt aripi o poartă
'n liturgice zboruri prelungi ca vieața.
În slujba luminii, urnă fără de toartă,
luna și-o ține ascunsă pe fața
vrăjită să nu se întoarcă.




Stane de piatră, jivine, cucută
poart-o semnătură cu cheie pierdută.
Pecete tăinuită de două ori -
fată de foc, arătare, care pe țărm
ridici acum brațele peste mare,
o porți subsuori.




Rune, pretutindeni rune,
cine vă-nseamnă, cine vă pune ?
Făpturile toate, știute și neștiute,
poat-o semnătură - cine s-o-nfrunte ?
Crinii muntelui - subtlunari -
și-o duc neajunsă pe creștet.
Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.