Poezia Fiica Pămîntului Joacă de Lucian Blaga



FIICA PĂMÎNTULUI JOACĂ




Spre diminețile tale rîd,
soare vechi, soare nou.
Paseri aprinse se zbat prin văzduh.
Cine mă cheamă, cine m-alungă ?
A-la-la ! E-la-la !



Subt gliile vezi o biserică este.
Acum o mie de ani
s-a scufundat în pămînt.
Șapte popi țin și azi
liturghie în ea pentru dracu.
E-la-la ! Pentru dracu.



Muritori uriași, muritori pitici,
țărîna de pe călcîie mi-o scutur
de crucile-nfipte pe casele voastre.
Clopotele să se tragă-ntr-o dungă.
Nimeni să nu mă ajungă.
A-la-la ! E-la-la !



De-acuma joc. Fiica pămîntului
sînii și-i îngrădește cu spini.
Se prăpădesc de vedenie
popii luminii,
popii adîncului.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.