Poezia Corbul de Lucian Blaga





CORBUL




Cîmpul alb. Descinde-ntrupat din funingeni
un corb. Îl vezi, fetița mea, Ana ?
În toamnă toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,
țîșnea veverița, cădea castana.




Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă
nou testament, sau poate o veste cerească,
pentru cineva care ar trece prin țară
și n-a uitat de tot să cetească.



Noi oamenii, noi am uitat.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.