Poezia Cîntecul Bradului de Lucian Blaga





CÎNTECUL BRADULUI



Subt ursa-mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrîn, bătrîn, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.



Lichene și bube și viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-l lovește în creștet fulgerul alb.




Stă între zodii și țară un brad.
Sărutare de fulger - crengile ard.
Dar iată, se scutură numai de scrum,
și flamura-i nouă și fără de-ajun !



Mistrețul poveștilor iară și iar
încearcă de scoarță prăsele de var.
Și făr' de-asfințit în imperiul meu
tînărul brad străjuiește mereu.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.