Poezia Vară de Lucian Blaga





VARĂ



La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvîcnesc din cînd în cînd
ca niște lungi picioare de păienjen - smulse
din trupul care le purta.



Dogoare.


Pămîntu-ntreg e numai lan de grîu
și cîntec de lăcuste.



În soare spicele își țin la sîn grăunțele
ca niște prunci ce sug.
Iar timpul își întinde leneș clipele
și ațipește între flori de mac.
La ureche-i țîrîie un greir.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.