Poezia Pricina de Marin Sorescu




PRICINA


Mie mi s-a omorît timpul,
Onorată instanță.


Cînd mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpul meu îi fuseseră amputate
Inima, gura și fruntea.


Dar nici așa nu mi l-au lăsat în pace,
L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-mașină, zile-bou,
O mulțime de lucruri
Care nu-l interesau.


Apoi au început să experimenteze pe el
Fel de fel de otrăvuri -
Tristețe, necazuri -
Parcă așa le zicea.


Lovitura de grație i-a fost dată în cap
Cu o bucată de destin
De esență tare.


Iertați-mi expresia,
Dar asta n-a fost viață !
De atunci, iată, am pierdut și jumătate din moarte
Așteptîndu-mi rîndul la coadă,
Ca să v-aduc la cunoștință pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.