Poezia Norii de Marin Sorescu





NORII



Mă uit în sus,
La norii care fug înapoia mea,
Totdeauna înapoi.



Mai întîi
Copacii din ei se prăbușesc spre mine,
Orașele se năruie spre mine,
Fluviile fac peste mine cascade,
Cade de sus recolta,
Bătînd ritmic în toba burții.



Mă uit în sus,
Fix în sus,
Ca din fundul unei prăpăstii
La norii albi,
Printre care se văd stelele grase
Ca în supă.



Curge lumea pe deasupra mea ;
Așa privind în sus
Am străbătut cea mai mare parte
Din ea.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.