Poezia Dor de Tată... de Marin Sorescu





DOR DE TATĂ...



Când copii noștri mici
Noi pentru ei suntemTĂTICI
Ce gingaș e, și sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!



Dar cresc, nu le mai ești pe plac
Din TATA tu devii BABAC
Și vorba sună trist și gol
BABACULE, mai dă-mi un plo!



Dar viața e un foc de paie
Și vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!



Și-n anii care-ți mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Ți vorba lor te năucește
BĂTRÂNE, ce-ți mai trebuiește?



Copile, tu să ai știință
Am fost un tată cu credință
Și din puțin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, și ți-am dat ție



Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici va în copilărie
TĂTICULE, mi-e dor de tine!



Când sunt copii noștri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaș e, și sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!



Dar cresc, nu le mai ești pe plac
Din TATA tu devii BABAC
Și vorba sună trist și gol
BABACULE, mai dă-mi un plo!



Dar viața e un foc de paie
Și vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!



Și-n anii care-ți mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Ți vorba lor te năucește
BĂTRÂNE, ce-ți mai trebuiește?



Copile, tu să ai știință
Am fost un tată cu credință
Și din puțin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, și ți-am dat ție



Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici ca în copilărie
TĂTICULE, mi-e dor de tine !



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.