Poezia Bărăgan de Marin Sorescu






BĂRĂGAN




Țipătul de lehuză al cocorilor !
Ies să mă uit cum se naște ceața.
Cerul boltit ca o creastă de cocoș,
Aripile cocorilor se îmbucă pe zimți.
Urcă precum marfarul pe munte
Șirul lung de țipete de lehuză.




O noapte în Bărăgan
E cît șapte în adîncime.
Cineva umblă prin boșăția de cocori,
Cineva răscolește cu lopata
Hambarele de cocori de pe cer.
Capul îmi e un bob de grîu, încolțind
Și înfrățindu-se cu firele nevăzute
Care se zbat și țipă.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aveți de comentat ceva, așteptăm comentariile dumneavoastră.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.