Bolile Aparatului Respirator

Ce notă merită 



BOLILE APARATULUI RESPIRATOR



1. Rinita
2. Hemoragia nazală
3. Nasul uscat
4. Laringita și traheita
5. Congestia pulmonară
6. Strănutul



1. Rinita ( inflamația nazală ) este o boală
frecvent întâlnită la câinii cu cavități nazale
scurte și strâmte.
Cauzele favorizante sunt frigul: praful, gazele
iritante, corpi străini, tumori, carente vitaminice
și alimentare, anumite infecții.
Se caracterizează prin mâncărime - câinele își
freacă botul cu labele sau de obiectele din jur,
strănută violent și iar din nări se scurge o secreție
limpede la început dar apoi muco-purulentă.
Ca tratament se recomandă ștergerea nasului cu
soluții călduțe și se vor folosi picături nazale și
soluții inhalante.

2. Hemoragia nazală. Se manifestă prin pierderea
sângelui apare ca urmare a loviturilor ( accidente )
sau se poate datora unor boli infecțioase, parazitare,
intoxicații etc.
Pentru oprirea hemoragiei, se practică un tratament
general și unul local cu soluții astringente și
hemostatice în cavitățiile nazale.

3. Nasul uscat. Nasul este barometrul sănătății
câinelui.
Dacă un nas umed și rece înseamnă un câine
sănătos, nasul uscat și cald este semn sigur de boală.
Trebuie făcută diferențierea de stări ficiologice
în care se întâlnește nasul uscat și cald ( imediat
după trezire ) și acționat ca atare.

4. Laringita și traheita - reprezintă inflamația
laringelui și a traheii.
Pot fi cauzate de boli infecțioase, jigodie sau turbare,
praf sau lătrat exagerat, accidente.
Se manifestă prin tuse, la început uscată, apoi
productivă.
Tusea apare ori de câte ori se schimbă condițiile
de mediu, în timpul plimbării, a înghițirii alimentelor
sau a apei, în urma eforturilor etc.
Ca tratament, se recomandă izolarea animalului
bolnav în locuri cu temperatură constantă, fără
praf și fără gaze iritante.
Mâncarea și apa se vor administra numai dacă nu
sunt reci.
Simultan se vor aplica ca comprese calde și se vor
administra medicamente care să combată tusea.

5. Congestia pulmonară, pneumonia și bronhop-
neumonia.
Toate trei sunt boli ale plămânului și vor fi prezentate
în ordinea gravității lor:
- congestia pulmonară este faza incipientă a
pneumoniei și presupune prezența unei cantități mari
de sânge în plămân
- pneumonia reprezintă inflamanția țesutului pulmonar
și cuprinde, de obicei, o parte de plămân
- bronhopneumonia este cea mai frecventă dar și
cea mai periculoasă afecțiune a plămânilor și
bronhiilor, fiind o consecință și o agravare a unei
bronșite ce cuprinde ambii plămâni.
Toate cele trei forme prezentate anterior se caracterizează
prin stare generală rea, lipsa poftei de mâncare, febră
și necesită un tratament medicamentos susținut.

6. Strănutul nu reprezintă un sindrom caracteristic
unei boli anume.
El reprezintă o reacție de apărare în cazul unei iritații
de moment ( praf, gaz, etc ) sau însoțește anumite
afecțiuni.
În ultimul caz animalul strănută des, își freacă botul
cu labele, mucoasa nazală este congestinată, din nas
se scurg secreții, iar starea generală se înrăutățește.



Țânțarii

Ce notă merită 



ȚÂNȚARII









Acești paraziții activează în orele serii.
Câinii ținuți în canise sunt atacați se roiuri.
O dată cu înțepătura, este introdusă în piele
și o substanță puternic iritantă care deranjează
animalul provocându-i neliniște.
Femelele sunt hematofagem pe când masculii
se hrănesc cu substanțe dulce din flori.
Există diverse substanțe chimice cum ar fi DDT-ul
sau HCH-ul, care datorită unei îndelungate
întrebuințări, au creat insectelor imunitate, și ca
atare nu mai au nici un efect.
De aceea se recomandă a nu se plasa canisele în
apropierea bălților, a se respecta regulile generale
de igienă și a se folosi insecticide care nu au
creat încă imunorezistență țânțarilor.




Muștele

Ce notă merită 


MUȘTELE








Muștele sunt paraziții ocazionali, deoarece
activează doar în sezonul cald.
Musca de casă nu suge sânge ci doar linge
locul unde așează, deranjând și iritând animalul.
Alte specii mai mari de muște, care înțeapă și
animalele mari ( bovine, cabaline ), au acțiune
patogenă atât prin faptul că înțeapă, sug sânge
și devin vectori vii pentru transmiterea unor
infecții sau paraziți.
În mod preferențial, sunt înțepate locurile cu pielea
mai subțire și cu mai puțin păr: urechiile și botul.
Locurile înțepăturilor sângerează atrăgând astfel
alte insecte.
Pe urechi și bot se formează cruste și procese inflamatorii.
Ca profilaxie se recomandă dezinsecția a locului
unde stă câinele, iar pentru el substanțe speciale
antiparazitare și tratament medicamentos în cazul
infecțiilor secundare.



Acarioza cu Ixodide ( Căpușe )

Ce notă merită 


ACARIOZA CU IXODIDE ( CĂPUȘE )






Agentul cauzal: mai multe specii de căpușe
Manifestări clinice: iritație, prurit, paraliza
de căpușe.
Tratament: îndepărtarea căpușelor.
Ixodidele sau căpușele cuprind mai multe specii
și sunt răspândite în întreaga lume.
La unele specii, ciclu evolutiv se desfășoară pe
o singură gazdă, alte însă au nevoie de mai
multe gazde.
Parazitul acționează patogen asupra gazdei, în
primul rând prin spolierea acesteia de sânge și
totodată de injectarea unei substanțe toxice anticoagu-lante.
Această substanță poate produce o paralizie
ascendentă ce cuprinde mai întâi membrele
anterioare și apoi pe cele posterioare.
Înțepătura căpușii produce iritații și mâncărimi
doar pot fi urmate de procese inflamatorii și
infecții secundare care pot abceda sau ulcera.
Un alt rol negativ al căpușei îl reprezintă faptul
că acestea constituie un vector pentru alți
paraziți pe care îl transmite odată cu înțepătura.
Pentru a evita contactul câinelui cu acarinii,
este să nu-i plimbăm în locuri cu arboret sau
păduri în perioada de înmulțire a căpușelor.
În cazul în care descoperim căpușe, este indicat
să încercăm să le desprindem ușor, fiindcă altfel
se rup, iar partea anterioară cu aparatul bucal
rămân în piele, dând naștere la infecții.
Se mai poate folosi tinctură de iod sau soluții
insecticide care le omoară și astfel pot fi îndepărtate
ușor, fără riscuri.
Câinii se mai pot trata preventiv cu diverse insecticide
sub formă de băi, pudră sau spray.
Pentru evitarea surprizelor neplăcute, este bine
să controlăm sistematic câinele și să constatăm
din timp ( când este cazul ) prezenta parazitului.