Principii Generale în Educarea Cîinelui




PRINCIPII GENERALE ÎN EDUCAREA CÎINELUI




Pentru a fi plăcut, un cîine care trăiește în societate
trebuie să fie educat în mod convenabil.
Chiar dacă, de la cea mai fragedă vîrstă, el manifestă
calitățile certe, chiar dacă se arată afectuos, amabil,
încrezător, supus, el nu poate cunoaște regulile elementare
de bună purtare dacă nimeni nu i le-a insuflat.
În casă, dar mai mult încă în locurile publice ( parc,
plajă, stradă, hotel, etc. ), proprietarul va fi judecat
după conduita cîinelui său.
Un cîine care a fost achiziționat dresat sau educat,
trebuie antrenat în continuare și cu regularitate la
repetarea exercițiilor cunoscute.
Astfel, foarte repede va deveni neascultător și nu va mai
fi dispus să le execute prompt, deși nu se poate spune
că le va uita vreodată.
Nu trebuie să se confunde educația de bază și dresajul.
Dacă acesta pretinde o muncă dificilă și de durată, educația
de bază se face în zile alese arbitrar, fără constrîngere nici
pentru animal, nici pentru stăpîn, cel puțin cînd este vorba
de un pui.
Cîinele de vînătoare este bine să fie dresat chiar de către
stăpînul lui.
Cățelandrii scoși în teren prind multe și repede însă și de la
ceilalți cîini de vînătoare.
În general, exemplul unui cîine matur dresat este foarte folositor
în dresajul cățeilor.
Cel mai bun exemplu este scormonitul în gaură ( după
șobolan sau vulpe ), la care orice pui se dedă cu plăcere cînd
vede unul mai mare ca el că face treaba asta.
În țările în care există o activitate chinologică în adevăratul
înțeles al cuvîntului, unde asociațiile au secții sau cluburi
pentru fiecare rasă, se practică cursurile de dresaj în grup.
La aceste lecții fiecare proprietar vine cu cîinele său și se
antrenează după indicațiile unor instructori specializați, pe
terenuri special amenajate în acest scop.
Acești instructori conduc lecțiile, fiecare proprietar fiind de
fapt cel ce se ocupă de cîine.
,,Cîinele trăiește numai pentru tine”, spune chinologul
german, dr. Erich Schneider. ,,Lauda și critica îl lovesc ca
și pe tine.
Educă-l, dar nu-l răsfăța”.
Pentru aceasta de la început, cîinele trebuie învățat cu supunerea
față de stăpînul său.
Dacă nu dovedim fermitate, lesne se poate întîmpla ca el
să-și impună autoritatea.
Nu trebuie însă să confundăm această disciplinare a cîinelui
cu noțiunea de teamă.
Cîinelui nu trebuie să-i fie frică de noi, ci doar știe cu
precizie că trebuie să fie supus și să asculte ce i se spune.
Cîinii simt pe cei ce nu îi iubesc și arată neîncredere față
de aceștia.
Persoanele care iubesc cîinii sînt mai potrivite să le dea
educație decît cei ce folosesc asprimea în relațiile cîine-om.
Tot timpul lecției, instructorul trebuie să aibă un comportament
egal; nu trebuie să manifeste nerăbdare, nervi, să strige sau
să bată cîinele, deoarece poate compromite definitiv un lucru
care altfel se învață suprinzător de repede.
Dacă cel ce-și asumă sarcina aceasta are un temperament
nepotrivit este bine să nu se ocupe personal de educația
cîinelui sau - de ce să n-o spunem - mai bine să nici nu-și ia cîine.
Nu dați dovadă de nerăbdare cînd învățați cîinele cum să
se poarte sau îl dresați.
Nu uitați că baza asimilării o constituie repetarea exercițiului.
Nu vă impacientați cînd cîinele nu execută imediat, perfect,
o comandă.
Fți convinși că în clipa în care o va înțelege o va și executa.
Pentru ca de la început să obținem rezultate pozitive în
acțiunea de dresaj, trebuie să dăm totdeauna comanda la
momentul oportun, cînd atenția cîinelui este maximă, iar
lecția să aibă loc cînd cîinele are stomacul gol, pentru a-l
putea ademeni mai bine cu recompensa după o executare
corectă.
Nu uitați niciodată să-l lăudați.
Nici nu vă puteți da seama ce important este acest fapt și
ce sensibil este cîinele la felicitări.
Cîinele ne va recunoaște drept ,,conducătorul” lui dacă de
la bun început de la noi primește hrana și culcușul, dojana
și recompensa, dacă îl ținem mereu alături de noi, dacă îl
culcăm lîngă patul nostru, dacă îl facem să ne urmeze mereu.
El trebuie să asculte de toți membrii familiei, însă numai
pe unul să-l recunoască de stăpîn.
Această poziție trebuie reafirmată de cîte ori este nevoie,
pînă ce cîinele și-a însușit-o temeinic.
Dacă cedăm de mai multe ori, dacă acceptăm o ,,răzvrătire”
chiar de mică importanță, ne zdruncinăm autoritatea
cîștigăm și nu ne va mai asculta decît după bunul lui plac.
De aceea, în timpul educării, nu este bine să arătăm
nehotărîrea sau să abandonăm ( nejustificat ) ceea ce am
urmărit.
Cîinele va simți nehotărîrea și va deveni dificil pe viitor.






Recompensă și Pedeapsă - Baza Educației Canine




RECOMPENSĂ ȘI PEDEAPSĂ - BAZA EDUCAȚIEI CANINE



Cîinele este întotdeauna foarte sensibil la
recompensa ( bucățica de mîncare ce îi
place, o mîngîiere, plimbare ) care urmează
imediat unui ordin bine executat, ,,Tonul
face muzica” și în conversația pe care o duceți
cu cîinele dv.
O alintare sau felicitare trebuie să se deosebească
net de o poruncă sau pedeapsă.
Cu alte cuvinte, nu veți ajunge la nici un rezultat
dacă îi veți face pe un ton blînd un reproș de tipul :
nu e frumos ce ai făcut Bijulică, mamă, nu mai
supăra pe tătuțul tău !
Este contraindicat să exagerați cu alintarea cîinelui,
mai ales a celui matur.
Dacă are un temperament voluntar va deveni repede
neascultător, ceea ce, în special în afara casei, este neplăcut.
La orice mijloc de comunicare folosit, expresia trebuie
să fie cît mai scurtă, clară și mereu aceeași.
În general, este suficient să ridicăm tonul pentru ca un
cîine să înțeleagă că este pedepsit.
Bineînțeles că la abateri mai grave și sancțiunea trebuie
să fie e măsură, dar niciodată cu cruzime și întotdeauna
promptă, astfel nu-și va atinge scopul.
Intimidarea morală este mult mai eficace decît sancțiunea
fizică.
Și aici intervin moștenirile ancestrale care determină
comportamentul cîinelui.
Bunăoară, puteți să bateți cîinele și el să rămînă indiferent
la lovituri.
În schimb, dacă îl luați de ceafă și îl scuturați bine, veți
obține o intimidare mult mai utilă ( asemănătoare celei
ce se aplică ,,pe vremuri” în cadrul haitei ).
Cîinele luat de ceafă, mai ales cel tînăr, se simte nesigur;
puțin scuturat și certat va pricepe că nu a fost cuminte.
Nu pedepsiți cîinele decît dacă sînteți convinși că știe
pentru ce este certat; dacă nu a putut face asocierea între
greșeală și pedeapsă, ea nu va fi pricepută și își va
pierde efectul.
Spre pildă, dacă în timpul plimbării cîinele vagabondează
și dispare, trebuie bine cîntărit modul de pedepsire la
revenirea lui, deoarece în cazul că a fost strigat de mai
multe ori și, în fine, a catadixit să se înapoieze și este
pedepsit, s-ar putea să asocieze revenirea la chemare de
bătaia primită și rezultatul să nu fie cel dorit.
Cam la fel vine treaba și cu vagabonzii sadea, ce lipsesc
cu zilele și care, în loc să fie întîmpinați cu bucurie,
capătă cîte o bătaie, că le vie din nou să-și ia lumea în cap.
În astfel de cazuri, este dificil de apreciat felul pedepsei,
mai bine este să se insiste, preventiv, în faza de educare
pentru însușirea perfectă a ,,bunelor maniere”.
Pentru a putea influența în mod pozitiv educația cîinelui
este necesar să știm care sînt cauzele care provoacă o
comportare nepermisă, să fim în măsură să anticipăm
acțiunile necorespunzătoare și să întreprindem perseverent
procesul de educație necesar eliminării deprinderilor
greșite.
Dacă pedeapsa se impune neapărat, ea trebuie aplicată
și chiar cu severitate, pentru ca pe viitor să nu se repete greșeala.
Mîna stăpînului trebuie doar să mângîie și să recompenseze.
Acest principiu este ignorat de majoritatea proprietarilor
care, deseori, administrează cu palma cîte o bătaie, fie ea
oricît de meritată.
Nu e de mirare dacă vor constata cum cîinele începe să se
teamă și să se ferească sau să vină șovăitor spre mîna întinsă,
chiar dacă de data aceasta ea ar dori să mîngîie.
Cel mai potrivit mijloc de corecție este cel aplicat cu ajutorul
unui ziar împăturit, al unei mînuși de piele sau papuc vechi,
fiindcă vocea supărată și amenințătoare sînt deja suficiente
pentru a-l face să priceapă că a greșit.
Bătaia violentă nu este permisă și cîinele se va îndepărta de dv.
Nici gîrbaciul sau bastonul, nici loviturile de picior nu sînt permise.
Cine se poartă astfel cu un cîine nu merită să-l aibă.
Putem să asociem pedepsirea cu trimiterea la locul lui; cîinele
este deosebit de sensibil la această pedeapsă, mai ales
cînd nu i se dă voie să părăsească locul fără autorizație.
Odată ajuns la colțul lui nu mai trebuie amenințat.
Inutilă apare însă o pedeapsă prin care, de pildă, îi suprimăm
masa sau nu îl scoatem la plimbare.
De unde să priceapă bietul cățel din ce motiv procedăm astfel?
Cîinele uită foarte ușor, așa că este nu numai inutil, dar chiar
contraindicat să păstrăm o supărare îndelungată.
Dacă pedeapsa, uneori necesară, nu a fost prompt aplicată, cu
convingerea că a fost înțeleasă, corecțiile ulterioare nu fac decât
să strice buna înțelegere și să creeze o prăpastie între cîinele și
stăpînul lui.
La un cîine matur, pedeapsa ,,du-te la locul tău”, dată pe un
ton sever, este mai dureroasă și o pricepe mai bine decît orice bătaie.
Cu cît un cîine este mai dotat, cu atît este mai șiret.
Va învăța mult mai repede, dar, în același timp, va fi dispus oricînd
să încerce să tragă chiulul.
Față de cîinii încăpățînați, cu tendințe de neascultare, care mîrîie
și sînt nedisciplinați, numai printr-o atitudine aspră, însoțită de
pedepse, cîte o lovitură precum și ținerea în zgardă strînsă și în
lesă, se poate ajunnge la impunerea autorității.
Înainte de a ajunge la astfel de soluții, care presupun mari eforturi,
trebuie bine cîntărite eventualele cauze ale nesupunerii și
încercate celelalte căăi de împăcare și educare.
Mulți stăpîni cu veleități în materie de educație canină, după
ce au speriat și gonit sub canapea un biet cățel, înfricoșat
de cîte i se pot întîmpla, îl ademenesc afară cu o bucățică
de mîncare care îi place, pentru ca, de fapt, să pună mîna
pe el și să-i administreze o bătaie.
Procedeul e fără comentariu și consecințele ulterioare se
impun de la sine.
Dacă, pentru aplicarea pedepselor se pot ,,delega” și alți
membri ai familiei, un ,,ajutor de dresor” mai din umbră,
recompesele în schimb trebuie să vină numai de la stăpîn.
Nu este bine să sîcîiți cîinele mereu; el trebuie respectat
pentru a-i putea pretinde respect.
Numai așa i se vor putea cere performanțe care mai greu
vor fi obținute astfel.
Recompensați cu o vorbă bună și cu o mîngîiere îndeplinirea
întocmai a lucrului cerut.
Nu acceptați o execuție incompletă și pedepsiți-o dacă e cazul.






Educația de Bază și Dresajul




EDUCAȚIA DE BAZĂ ȘI DRESAJUL




Educarea cîinelui are la bază utilizarea și dezvoltarea
calităților naturale ale animalului.
Un cîine este întotdeauna capabil de perfecționare;
progresele realizate prin domesticirea speciei canine -
din preistorie pînă în zilele noastre - dovedesc acest lucru.
Dar, dacă acest animal este apt să dobîndească noi
deprinderi, nu trebuie totuși să uităm că înclinațiile
sale naturale sînt limitate în raport cu ale omului și
că ele diferă de la o rasă la alta.
În cazul unui cîine de companie, la care nu se cere
decît să fie ,,binecrescut”, avem de-a face cu o simplă
educație și este suficientă puțină răbdare, pricepere,
bunăvoință și forță de convingere pentru a insufla cățelului
noțiunile elementare de curățenie, supunere, respect
față de bunuri, mers în lesă, apel etc.
El poate fi de asemenea învățat unele exerciții simple,
pe care va fi fericit să le execute, șa comandă, odată
ce le cunoaște.
Educația de bază este absolut obligatorie și se începe
de la o vîrstă fragedă.
Dresajul propriu-zis se face cînd avem de-a face cu
un cîine ce urmează să primească o sarcină specială -
cîine de vînătoare , de pază, polițist, ghid, etc, - și
reprezintă cu totul altceva.
Este vorba de anumite tehnici a căror asimilare este
dificilă atît de proprietar, cît și pentru cîine.
Se începe cu animale ce au ieșit din perioada de creștere
și sînt ușor de stăpînit.
Dresajul pornește de la principiul că ceea ce îi cerem
cîinelui este plăcut pentru acesta ( îi oferă un avantaj, o
recompensă ), iar ceea ce nu are voie să facă va fi urmat
de o pedeapsă ( dacă nu se supune ).
Această legătură între avantaje și dezavantaje se dobîndește
prin exersări repetate, pînă ce cîinele va acționa din reflex
în felul dorit.
Nu înseamnă, așadar, că el a înțeles ce este bine și ce este rău,
dar știe să facă legătura între acțiunea și urmările ei.





Poezia Un Suflet Larg Să Mă-Nțeleagă de Alexandru Vlahuță




POEZIA UN SUFLET LARG SĂ MĂ-NȚELEAGĂ



Un suflet larg să mă-nțeleagă,
Să fiu al lui, să fie-al meu,
L-am căutat o lume-ntreagă,
Și-l caut, și-l visez mereu.


Te voi fi întîlnit vrodată-n cale,
Prietin pururi așteptat,
Sub raza gîndurilor tale
O clipă poate-am lunecat...


O clipă, și în juru-mi iarăși
Pustiu și noapte s-a făcut,
Ca-n loc să fim pe veci tovarăși,
Pe veci să-ți fiu necunoscut !