Locuința Cîinelui Nostru Partea 2




LOCUINȚA CÎINELUI NOSTRU

Partea a-2-a

Adaptarea în noul cămin.



Cînd puiul este adus în noul cămin, fiind brusc
izolat de mediul cunoscut în care a fost crescut
pînă atunci, de mama și de frații săi, va fi nefericit.
Brusca sa izolare de haită, în mijlocul căreia instictele
lui ancestrale îl făceau să se simtă în siguranță, îi
vor creea un sentiment de nesiguranță pe care nou
lui stăpîn are îndatorirea să-l atenueze.
El nu trebuie lăsat complet singur sau legat imediat,
deoarece va începe sa plîngă.
Stăpînul său va căuta prin mîngîiere și gesturi
liniștitoare precum și printr-o îngrijire potrivită să
înlocuiască această lipsă, creîndu-i condiții pentru
o acomodare cît mai rapidă cu noul mediu.
Puiul va fi adus la noul cămin de preferință dimineața,
devreme.
În felul acesta va avea timp să se adapteze noilor
condiții de viață, în decursul zilei, înainte de culcare.
El trebuie obișnuit din prima zi cu noua locuință, drept
care îl vom plimba prin toate încăperile, prin curte, prin
dependințe, și-l vom lăsa să-și manifeste în voie, fără
opreliște, curiozitatea.
Nu este bine ca în primele zile să fie răsfățat de membrii
familiei, înainte ca viitorul lui stăpîn să fi reușit să-și
împună blînda lui autoritate.
Cîinele tînăr se învață foarte repede cu noul stăpîn, cu
condiția să i se dea ocazia să fie mereu în preajma lui.
Ideal este ca, cel puțin la început, stăpînul lui să fie cel
care îi dă de mîncare, îl plimbă, îl îngrijește, îl mîngîie
și îl pedepsește.
Mai ales în primele zile este recomandabil ca o singură
persoană să se ocupe de educația cîinelui, de regulă
stăpînul său.
,,Prea multe moașe strică” este un proverb care rămîne
valabil și aici.
Cîinele este dator să recunoască în unul din membrii
familiei pe conducător.
Acestuia îi va da ascultare, la fel cum animalele sălbatice
dau ascultare conducătorului haitei.
Implicit pe ceilalți membri îi va recunoaște ca fiind de
un rang inferior, eventual ca făcînd parte din haită.
Cu unii din ei se va juca cu mare plăcere dar în schimb
ascultarea va arăta în primul rînd stăpînului.
Evident că rolu de conducător este bine să și-l asume în
familie cel care dă dovadă de mai multă fermitate.
Pentru a tranversa mai ușor perioada de acomodare cu
noul mediu în care se simte străin și neliniștit, e bine
să-i aducem una din fostele lui jucării sau cîrpe care,
prin mirosul bine cunoscut, îl va face să suporte mai bine
înstrăinarea.
Treptat, cîinele va fi obișnuit cu mirosul stăpînului său.
Pentru aceasta este suficient ca un obiect vechi de îmbrăcăminte
să i se dea pentru joacă și să i se lase în culcușul lui.
La cățeii tineri, perioada de adaptare se confundă cu
perioada de educație propriu-zisă.
La cîinii maturi, readaptarea cu un nou stăpîn este mai dificilă.
Experiența a demonstrat însă că în general dacă el este
bine îngrijit și hrănit, tratat cu prietenie și omenie, se
adaptează destul de repede.
Nu își va uita însă niciodată primul stăpîn și îl va recunoaște
întotdeauna cînd se vor întîlni.
Există riscul, atunci cînd un cîine provine de la un alt stăpîn,
cu care era obișnuit, ca el să încerce să-și regăsească
vechiul lui cămin și să fugă de la noua locuință.
Așa că, în astfel de cazuri, în primele săptămîni, pînă
ce nu v-a accepta complet, trebuie supravegheat cu atenție
și să nu i se ofere ocazia să fugă.
Cățelul mic dați-i în prima zi, înainte de culcare, să bea
puțin lapte cald, ca să adoarmă repede.
Faceți în așa fel încît să nu se simtă abandonat, cocoloșindu-l
un pic și protejîndu-l așa cum ar face mama lui.
Dacă începe să scîncească, veți proceda la prima lecție
de educație, pronunțînd de cîte ori este nevoie, destul de
autoritar,  ,,liniște!”
Unii proprietari obișnuiesc să folosească trucuri vechi
menite să le adoarmă neîncrederea și sentimentul de
singurătate.
Stratagema constă în strecurarea în așternut a unei
sticle de apă caldă, care să sugere corpul mamei și un ceas
deșteptător care, prin bătăile sale ( nu foarte tari ) să sugere
bătăile de inimă ale fraților săi.
Dar aceste păcăleli nu sînt absolut deloc obligatorii și nu
le recomandăm decît dacă puiul este prea recalcitrant și
încercați o soluție extremă de calmare.
Destul de repede, după ce s-a terminat perioada de adaptare
și cîinele își cunoaște bine locuința, veți remarca cum el
asimilează spațiul în care trăiește cu fosta zonă de vînătoare
a haitei și cum apără și supraveghează acest sector, fie el
o cameră, un apartament, o grădină sau un parc.
Aici intruși nu sunt bine văzuți și nu pot pătrunde fără
a fi semnalați.


Partea a-1-a




Locuința Cîinelui Nostru Partea 1




LOCUINȚA CÎINELUI NOSTRU

Partea a-1-a


Noul cămin trebuie să fie pregătit din vreme pentru
primirea micului nostru prieten.
Iintroducerea în noul mediu este bine să se facă la
8-10 săptămîni, deoarece la această vîrstă fragedă,
cățelandrul se adaptează mult mai ușor.
Amenajați un culcuș potrivit de mare ținînd seama
de talia cîinelui, într-o lădiță acest scop.
Căptușiți-l cu rufărie lavabilă, cu un covoraș într-o
parte iar în cealaltă cu cîteva ziare care-i vor
servi eventual pentru a face pipi în perioada cît
este încă mic.
Culcușul cîinelui va fi cu regularitate curățat,
scuturat și lucrurile spălate, pentru a asigura condiții
de igienă adecvate.
Aerisiți salteaua sau covorașul la fel cum faceți
cu așternuturile proprii.
Lucrurile din lînă sînt contraindicate, praful fin din
lînă provocînd tuse.
Culcușul ce i-a fost destinat va fi plasat într-un loc puțin
mai retras, mai izolat, care va deveni locuința lui și
unde se va simți bine.
Potrivit este dacă locul ales nu cade în plină lumină
și nici prea aproape de sursele de căldură, calorifer sau
sobă, unde ar deveni sensibil la frig și astfel predispus
la bronșite, guturai, pleurezie.
Deși cîinele are o constituție robustă și rezistă bine la
frig nu este potrivit nici un culcuș pe ciment.
Unii își adăpostesc cîinele în vestibul; nu este un loc
bine ales fiind în drumul tuturor și în general în curent.
A schimba prea des amplasarea culcușului este
contraindicat deoarece nu va mai avea impresia că
este ,,acasă” și că acesta este căminul lui.
Nu se recomandă ca puiul să fie amenințat sau pedepsit
pe acest spațiu.
Cățelul trebuie din prima zi învățat cu locul lui.
După ce acesta i-a fost fixat, i se va repeta cît de des
pînă ce va înțelege și va învăța: acesta este LOCUL TĂU,
treci LA LOC, vino LA LOC etc.
Dacă mai adăugăm și o mică recompensă, cînd a trecut la
locul lui, foarte repede își va însuși noțiunea și va
executa ordinul, chiar de bunăvoie.
Lîngă acest loc, cînd condițiile permit, se va face și
hrănirea cîinelui; în cazul în care i se alege un alt loc
pentru masă și pentru castronelul cu apă, este bine ca
acesta să rămînă cu destinația permanentă.
Îndată ce cățelandrul a crescut și se apropie de talie
normală, mică amenajare este bine să fie înlocuită cu
ceva definitiv.
La cîinii de talie mică, cea mai potrivită locuință
rămîne tot un coșuleț.
La cei mari o saltea ușoară de mărime potrivită ( cu o
îmbrăcăminte lavabilă ) sau un covoraș sînt tocmai ce
trebuie.
Nu este bine ca salteaua să fie moale și nici ca în coș
să puneți perne de puf, deoarece ele dăunează cîinelui,
fac blana palidă, moale și duc la căderea părului.
Răsfățarea cu așternuturi moi îl va face prea sensibil,
susceptibil la răceală și cu blană urîtă.
Un culcuș ascetic este mult mai indicat.
La stabilirea locului de dormit al cîinelui nostru va
trebui să avem în vedere și faptul că în timpul nopții
cîinele nu stă locului.
El se trezește destul de des și își schimbă poziția și
chiar locul, uneori destul de zgomotos, mai ales dacă
se dă jos dintr-un pat sau un fotoliu.
Dacă nu vreți ca preferatul dv. să se urce în pat sau în
fotolii, trebuie să procedați energic încă din prima zi,
iar mai apoi să nu cedați tentației și să-i permiteți -
fie chiar o singură dată - fiindcă anulați efortul inițial.
Cîinele n-o să priceapă cînd este voie și cînd nu.
Dacă însă decideți să îi permiteți să stea într-un
fotoliu ,,al lui”, sau să doarmă în pat, marcați locul cu
o cîrpă și foarte repede va înțelege că acela este locul lui.
Este bine ca atunci cînd plecați în concediu și
cîinele vă însoțește să luați cu dv. culcușul lui, fie
că este un covoraș sau un coș.
În felul acesta, el se va simți ,,acasă” chiar în căminul
provizoriu.
Fie că sînteți cu cortul sau în voiaj cu mașina, întotdeauna
cîinele va trebui să cunoască locul ce îi este destinat
în timpul călătoriei și unde va dormi.

Pentru cîinii de pază ce sînt ținuți în aer liber sau la țară,
cea mai potrivită locuință rămîne o cușcă, pentru
a-i adăposti și a-i apăra de intemperii.
Cușca trebuie să fie suficient de încăpătoare ca să-i
permită întoarcerea în interiorul ei.
Bine izolată de ploaie și cu o deschizătură potrivită în
față ( nu prea largă pentru a da posibilitatea încălzirii
în interior de la respirația animalului )și care iarna va
putea fi protejată cu o perdea de pînză.
Dacă este posibilă construirea ei cu pereți dubli, iar
între ei un material izolant, cu atît mai bine.
Acoperișul se face detașabil pentru a permite curățarea
încăperii.
Recent au apărut cuști cu două încăperi legate între ele;
cea din fund, mai apărată de frig, servește pentru dormit,
iar cea din față ca post de supraveghere.
Dar cum cîinele îi place să fie cu ,,ochii în patru”, cum
se zice nu prea stă în încăperea a doua decît rareori,
cînd frigul este foarte mare.
Fundul cuștii nu se pune direct pe sol pentru a o feri de
umezeală și curgeri de ape.
Pentru cei ce își țin cîinele legat în lanț în fața cuștii
lui, insistăm asupra necesității de a asigura un spațiu
de mișcare și în aceste condițiuni.
Cel mai bine ar fi ca lanțul să se instaleze pe un cablu,
de-a lungul căruia glisează și care îi permite, ca la
furnicular un du-te-vino la stînga și la dreapta.
Acest fel de amenajare este mult mai potrivit decît
legarea lanțului de un stîlp sau un țăruș, deoarece
lanțul se poate înfășura în jurul stîlpului și se poate
imobiliza, chiar strangula cîinele.
Bineînțeles că în fiecare zi, la anumite ore, sau peste
noapte, el trebuie lăsat liber, deoarece o permenentă
ținere în lanț dăunează sănătății cîinelui.
Îl face să devină rău și chiar periculos.
Faptul că el este în aer liber nu trebuie confundat cu
necesitatea de mișcare în deplină libertate, care rămîne
absolut necesară.
Cea mai indicată amenajare, în special cînd sînt mai
mulți cîini la un crescător, rămîne kennelul.


Partea a-2-a




Ce Cîine să ne Alegem și cum îl Vom Numi Partea 3




CE CÎINE SĂ NE ALEGEM ȘI CUM ÎL VOM NUMI

Partea 3

Ce nume va purta cîinele nostru

Alegerea numelui este un lucru important.
Stăpînii sînt mîndri de numele cîinelui lor
și de obicei se străduiesc să-i găsească unul
cît mai original.
De fapt, cel mai bine este ca numele să fie scurt,
ușor de reținut de către cîine și ușor de pronunțat
de stăpînul lui.
Îi vom repeta numele, la început, cu orice prilej,
și în cel mai scurt timp vom avea plăcerea să
constatăm că l-a și învățat.
Este important ca toată familia să folosească
același nume pentru a striga cîinele.
Cel puțin la început pînă se obișnuiește bine cu
numele ce i l-am dat, nu este bine să fie alintat
sau botezat de fiecare din casă, fiindcă astfel îl vom
deruta și vom întîrzia reacțiile sale la apel.
Cînd a răspuns la apel la chemare i se va oferi
o recompensă sau o mîngîiere, cu alte cuvinte i
se va da ocazia să constate că nu a fost strigat degeaba.
De cele mai multe ori numele cîinilor de rasă din certificatele
de origine sînt greu de pronunțat sau lungi, cu
referiri la ascendenți sau crescător.
Ex: Su Lover of Settnor sau Buttner Print of Broomleaf
sau Soraya de Komodoke etc.
Așa că cel mai bine este să-i găsim noi un nume potrivit,
adică scurt, sonor și ușor de pronunțat.
Potrivit uzanțelor chinologice și la indicația fiecărei
Asociații chinologice, numele cîinilor de rasă
începe în fiecare an cu o literă a alfabetului.
În felul acesta se poate stabili imediat, cu ușurință,
din ce generație face parte respectivul cîine.
Iată, spre pildă, o serie de nume, grupate alfabetic,
din care, eventual, veți putea alege unul pentru cățelul dv.

a) Aba, Ada, Ajax, Alfa, Ali, Amazon, Aprod, Azor,
Asta, Atom, As.

b) Bob, Biju,Bodri, Bridge, Bruno, Bobi, Blondi, Boy,
Bubsi, Baby, Buli. Buli, Beppo, Bessy, Bimbo.

c) Carmen, Caro, Castor, Cezar, Cognac, Cincy, Csuli,
Csudi, Congo, Chumpy, Chang, Cora, Cocos, Cotor.

d) Daisy, Dolly, Dino, Dox, Daga, Don, Diamont, Dick,
Dodi, Duncan, Diana, Dux, Dundi, Dash, Dodo.

e) Emir, Eva, Event, Exi, Eolo, Eda, Era, Esso, Eter, Ecco, Efeb.

f) Fifi, Flopi, Flaut, Fox, Flyrt, Fedor, Fussy, Frutty, Frac,
Floky, Filou, Fanfan, Fatma, Fax, Fix, Folette, Foto.

g) Gogo, Gin, Gibi, Gipsy, Grivei, Gabor, Girl, Gigi,
Grill, Galgo, Ginette, Groll, Gumy, Griff, Greta, Goofi.

h) Happy, Harpo, Herta, Hasan, Hedda, Hero, Hedi, Hop.

i) Imma, Ity, Ix, Ipu, Ingo, Ingo, Issa, Iris.

j) Jugo, Jossie, Judie, Jaspo, Jaspo, Jaspo, Jack, July,
Joy, Juanita, Jessy, Jumbo, Jag, Jocker,, Joo, jaluana,
Janil, Janil, Jupi, Jimmy, Jumo, Jacoppo, Jocco.

k) Kotty, Kuki, Kiki, Kala, Koko, Kita, Krabbe, Kwe, Kuksi.

l) Lady, Lăbuș, Laar, Lem, Lessie, Lea, Leila, Lola, Loly,
Lora, Lord, Loto, Lott, Lick, Limpi, Lucky, Lumbo, Lușcă.

m) Ma, Max, Mobi, Mixi, Moț, Membo, Mabel, Mentor, Muki,
Missi, Mufti, Mambo, Maky, Marquis, Maidan, Maus, Mignon,
Morceau, Mopsi, Mister.

n) Nina, Natty, Nox, Nestor, Nougat, Nino, Nico, Nora, Nana,
Nysa, Nixi, Ned, Negus, Nero, Nipp.

o) Only, Ona, Ozo, Okay, Orella, Olia, Ostap, Opale, Ouf,
Orda, Otto, Olala.

p) Pic, Pluto, Pif, Pufi, Pongo, Poppy, Pipo, Punch, Pesetta,
Paonil, Pașa, Patt, Pipoto, Poupee, Puck, Puma, Piki, Peggy,
Pax, Paty, Pirat.

q) Quick, Quim, Quit, Quita.

r) Rex, Rosita, Red, Rumba, Roxi, Rolly, Rippi, Ringo, Rio,
Rocky, Ria, Reve, Rita, Ralf, Romeo, Ruby, Roy, Rara, Runa,
Rauff, Rutf.

s) Sadie, Smokie, Saba, Samba, Sepia, Summer, Suzie,
Sasa, Sisi, Stop, Shorty, Suki, Senta, Satan, Sunna,
Schnipp, Sotto, Simi.

t) Trixi, Tomi, Topi, Tutuș, Tex, Tabu, Tarzan, Tigy,
Tim, Toby, Toto, Topsi, Tutu, Treff, Tima, Tedy,
Troll, Taman, Turcu, Tiome.

u) Ursu, Ulla, Uby, Ulise, Uppish, Uriaș, Udu.

v) Vodka, Vovo, Valy, Vang, Vip, Viteaz, Vamos.

w) Whisky, Woogy, Wolf, Wunny.

y) Yoyo, Yupi, Yes, Yella, Yogy.

z) Zaza, Zoro, Zoly, Zizi, Zuzo, Zuky.


Partea a-2-a înapoi




Ce Cîine ne Alegem și Cum îl Vom Numi Partea 2




CE CÎINE NE ALEGEM ȘI CUM ÎL VOM NUMI


Partea 2


Alte Criterii de Alegere

Alegerea cățeilor poate fi determinată și de modul
în care aceștia reacționează la testări.
Iată cîteva mai revelatoare și ușor de realizat.

a) La 3 săptămîni, scuturînd o legătură de chei sau un
clopoțel în fața unui pui, apreciați pe cel ce manifestă
mai multă curiozitate și, mai ales, curaj, încercînd
să se apropie de obiectul zgomotos.
Aceștia sînt desigur mai isteți.
Acest procedeu este util și pentru a verifica dacă puiul
nu este cumva surd.

b) La 3-4 săptămîni, cînd încep să circule, sînt îndeptați
2-3 metri de lada lor și lăsați să reajungă la ea singuri.
Preferați pe cei ce manifestă o rapidă orientare în
încercarea de a reveni la ,,bază”

c) La 5-6 săptămîni, o altă metodă de a determina dintr-un
grup de pui pe cel mai curajos și bine dotat fizic este
procedeul testării durerii și anume: se ciupește ușor
pielea sensibilă dintre două degete ale unui picior din
față, pentru a provoca o senzație de durere.
Se va observa reacția de autoapărare a puilor, o mai
îndelungă chelălăială a celor mai slabi și o rapidă reacomodare
a celor ce acceptă o mîngîiere și sînt dispuși să uite suferința.

d) La 6 săptămîni, li se aruncă înainte o mănușă veche
sau o pungă mică de piele și se urmărește interesul pe care
puii îl manifestă pentru obiect.
Cei ce vor începe curînd să o scuture, să tragă de ea sau să
se joace cu ea sînt mai dotați.

e) La 6 săptămîni, pot fi întărîtați cu o cîrpă sau împinși
ușor cu palma; cei ce se vor apăra încerca să atace vor
fi de preferat celor limfatici.
La această probă de curaj, unii vor începe să mîrîie, vor
mușca, vor trage mai mult sau mai puțin energic de cîrpă.
Interesul lor va putea fi clasat în felul următor: reacție nulă,
reacție slabă ( interes trecător, de-abia trage de cîrpă ),
reacție medie ( mușcă din cîrpă și o scutură ), reacție
excelentă ( cățelul mușcă, scutură cîrpa, mîrîie și este greu
convins să renunțe la ea ).

f) La aceeași vîrstă, ținuți de coadă în jos, vom putea observa
cum cei mai isteți vor opune rezistență, încercînd să ne muște,
se vor zbate energic ca să scape și să se elibereze.

g) La 6-8 săptămîni se poate testa spiritul de observație
în felul următor: se va plasa în mediul cunoscut - după
ce în prealabil puii au fost îndepărtați - o măturică înfiptă
într-o lădiță cu nisip sau o găleată etc.
Vom readuce apoi cîte un pui și vom observa timpul scurs
pînă ce va îndrăzni să se apropie și să miroasă obiectul.

h) La 7-8 săptămîni putem deja testa capacitatea de orientare
și implicit inteligența.
Vom proceda astfel: îi plasăm unul cîte unul pe o ladă nu
prea înaltă, de cca 60-70 cm ( pentru a evita eventualele
accidente sau loviri la cădere ) și vom urmări cît de repede
se vor descurca și vor face încercări ca să coboare.
Vom remarca cum unii vor fi pur și simplu paralizați de
frică și trebuie dați jos.
Testul se poate apoi complica, sprijinînd o scîndură lată
de una din laturile lăzii vom observa cît de repede vor înțelege
că pe acolo se coboară mai ușor.

i) La 8-12 săptămîni se poate controla îndemînarea la
mers și siguranța pasului, determinîndu-l, legat cu lesa,
să circule pe o scîndură îngustă pusă la mică înălțime sau
suindu-l pe o margine de gard sau zid de o înălțime potrivită.
Deși aceste teste sînt utile și ne pot ghida în alegerea
noastră, nu trebuie să le absolutizăm, cunoscut fiind faptul
că deseori un exemplar drăgălaș dar mărunțel și pricăjit
poate ajunge cel mai valoros cîine dacă este crescut și
îngrijit corespunzător.

Partea a-1- înapoi

Partea a-3-a înainte