De La Bunica - La Mama Și... La Epoca Noastră



DE LA BUNICA - LA MAMA ȘI... LA EPOCA NOASTRĂ


- Contra ridurilor incipiente : decoct de flori de rasmarin,
sub formă de comprese.
- Tenurilor iritate și care se roșesc ușor li se indică o
infuzie preparată dintr-o floare de nufăr alb, la un pahar de apă.
Tot în același scop, putem folosi infuzia din flori de
coada șoricelului, flori de mușețel sau decoctul din muguri
de pin.
- Paloarea feței o putem combate aplicînd comprese cu
infuzie din flori de arnică.
- Pentru tenul gras și cu porii dilatați recomandăm infuzia din
flori podbal (5%), cu care se șterge fața sau se aplică comprese
timp de 10 - 15 minute.
- Tenurile foarte grase le putem aplica pentru maximum
10 minute ( ca să nu ardem pielea ) o mască de usturoi pisat.
- Infuzia de flori de crin, 5%, la care se adaugă o linguriță
de miere este indicată tenului uscat, care se descuamează.
În același scop poate fi folosită infuzia de sunătoare sau
decoctul de nalbă de mare, aplicînd timp de 1/2 oră comprese
îmbibate cu aceste soluții.
- O loțiune demachiantă foarte bună poate fi obținută și
din suc de castraveți, amestecat cu alcool ( 50 g de castraveți
la 70 ml alcool ).
Se macerează timp de 2 - 3 zile după care se filtrează.
După demachiere se va aplica o cremă hidratantă ; se recomandă
numai tenurilor grase, seboreice.
- După o zi obositoare recomandăm aplicarea pe față a
unui pireu făcut dintr-un măr tăiat felii pus în puțin lapte.
Tenul va recăpăta strălucirea.
- Pentru inflamația pleoapelor se recomandă aplicarea de
comprese cu infuzie din frunze de rosmarin ( după ce au
fost macerate în apă de trandafir ), cu suc de lămîie
amestecat cu apă călduță ; cu comprese cu ceai de tei sau
mușețel, timp de un sfert de oră.
- În cazul unui ten gras se pot folosi comprese cu suc de
anghinare concentrat, sau cu infuzie de lavandă ; se mai
recomandă felii de roșii.
- Contra acneei rebele : felii de roșii aplicate pe locuri
respective ; decoct de salvie, lavandă, rosmarin în părți egale.
- Contra cearcănelor datorate oboselii se recomandă :
comprese cu esență de ceai ( foarte tare ) aplicate pe ochi
timp de 15-20 de minute, sau cataplasme cu un pireu
de mere coapte la cuptor.
- O loțiune pentru catifelarea tenului se poate prepara și din :
- suc de castravete  - 2 lingurițe
- smîntînă  - 1 linguriță
- decoct de ceai chinezesc   - 1 linguriță
- albuș spumă ( de la 1 ou )
- apă de trandafir   - 1 linguriță

- Un tonic pentru față se poate obține din : apă de trandafir,
suc de castraveți în părți egale (50ml) ; suc de lămîie 20
picături, alcool 20 ml.
- O soluție tonică o putem realiza adăugînd în apa care
fierbe semințe de mărar măcinate cu rîșnița ; după fierbere
se strecoară, apoi se lasă să se răcească.
- Sucul obținut din 50 g tulpini de păpădie îl amestecăm cu
puțin lapte pînă obținem un demachiant cu care fricționăm
fața pentru a îndepărta impuritățile.
- În cursul verii nu e bine să folosim soluții astringente,
pentru a încerca să închidem porii dilatați din cauza căldurii.
Sînt recomandate soluții conținînd sucuri de fructe, apă de
trandafiri, loțiuni din lăptișor de matcă sau polen.
- Aplicînd o cremă nutritivă în jurul ochilor, cînd ne
aflăm la plajă, evităm accentuarea ridurilor.
- Pentru formarea pigmenților și fixarea calciului în
organism, pentru un bronzaj mai ușor, introduceți în
alimentația curentă : usturoi, gălbenuș de ou și ficat.
- În cazul că tenul s-a înroșit prea tare, după o expunere
îndelungată la soare, se recomandă fricționarea cu un
cartof tăiat în două.
- Dacă efectul frigului, al soarelui și al vîntului este
vătămător pielii și o face să-și piardă din suplețe și
claritate, apropierea căldurii  focului îi este mai vătămătoare.
De aceea, nu vă apropiați de flăcări, fără a lua măsuri
de protecție a pielii obrazului.
- Femeia amabilă are totdeauna surîsul pe buze, pentru
că seninătatea trăsăturilor obrazului și surîsului, reflectă
bunătatea inimii.
- Femeile care prezintă neajunsul de a avea mustăți, le pot
decolora cu apă oxigenată 20% la care se adaugă cîteva
picături de amoniac.
După decolorare se spală porțiunea respectivă cu apă
și se unge cu cremă.
- Părul devenit gras poate fi spălat cu un decoct realizat
din foi de viță neagră, de gutui sau nuc.
Decoct de nuc se recomandă numai brunetelor.
- Vîrfurile despicate ale firelor de păr trebuie tăiate lunar,
iar părul trebuie tratat cu loțiuni vitaminizate.
- Apariția bășicilor și a bătăturilor în talpă poate fi evitată
fricționînd după baie talpa cu piatra ponce, masînd-o cu
o cremă emolientă.
În pat se pot face mișcări de bicicletă și scuturări pentru
picioare.
- Mirosul de usturoi al mîinilor poate fi scos cu zaț de cafea,
iar cel de ceapă cu oțet.
- Ustensilele pentru manichiură nesterilizate, tăierea
necorespunzătoare a pielițelor și a unghiilor, folosirea de
lacuri de proastă calitate, pot favoriza apariția unor infecții
la degete și unghii.
- Sutienele și centurile prea strîmte și prost croite, trebuie
evitate, pentru a împiedica deformări ale corpului și
circulația sanguină anormală.
- Pentru eliminarea apei din organism se indică ,,vin”
de usturoi ( 4-5 căței de usturoi macerat într-un litru de
vin alb, în care se dizolvă 100 g miere ).
Se lasă 2 - 3 zile, amestecînd din cînd în cînd.
Se filtrează și se păstrează în sticle bine închise.
- Contra crăpăturii buzelor se recomandă masarea lor cu
ulei de măsline.
- Un cocteil plăcut, din care să bem cîte un pahar de
3 ori pe zi, pentru menținerea siluetei : suc de țelină +
suc de varză + suc de mere, în părți egale.


Curiozități Istorice... Dar și Prezente



CURIOZITĂȚI ISTORICE... DAR PREZENTE


Din Evul Mediu pînă la Renaștere s-a purtat părul
acoperit ori susținut de o panglică sau un cercel
de metal.
Femeile romane erau mai puțin rafinate decît
înaintașele lor egiptene sau grecoaice, deși foloseau
multe din artificiile cosmetice ale acestora.
Se spălau pe mîini cu ,,săpun de Galia” și foloseaua
diferite farduri ca ceruza ( carbonat bazic de plumb ).
Femeile matroane, ca și curtezanele, întrețineau o
sumedenie de coafeze, care le spălau, le vopseau și
le pieptănau părul.
În epoca cucerii Galilei de către Cezar a apărut moda
culorii roșu-arămiu a părului sau a perucii.
Romanele foloseau pudra de aur pentru păr și obraji,
ca și fardurile divers colorate pentru ochi și obraji.
În cartea chineză kong-Fu, scrisă cu 3000 de ani
înaintea erei noastre, se menționează pentru prima
dată practica masajului.
Masajul a fost folosit de oameni ca să-și calmeze
unele dureri fizice ; apoi a fost în cazuri mai grave,
pentru a fi larg utilizat în practica terapeutică.
Masajul a vindecat numeroase boli.
Medicii din antichitate îl recomandau printre exercițiile
fizice energice.
Romanii și galii au fost considerați la timpul lor, ca
cei mai rafinați în domeniul cosmeticii.
În jurul stăpînelor, al curtezanelor lucrau intens ,,cosmetele”
sau ,,cosmetistele”, avînd fiecare o muncă anumită :
pentru față erau ca specialiste : ,,fialigele” - care aplicau
numai fardurile roșii ; ,,stinuclele” - care pictau sprîncenele,
genele, pleoapele și vopseau părul stăpînei ;
pentru corp - ,,enctoristele” ungeau corpul cu uleiuri și
balsamuri aromate, după ce ,,depilastrele” smulgeau
părul de pe picioare.
pentru păr - ,,paecasiile” parfumau și pomădau părul, dar
după ce ,,depilastrele” smulgeau părul alb și ,,cimflonele”
pieptănau părul.
Pentru pieptănat mai existau ,,picatricele” care periau părul
de cel puțin o sută de ori pe zi.
Urma manichiura, care o făceau ,,drapocistele”
Existau și sclave specializate în ornarea și împodobirea
vestimentației stăpînei.
După care veneau ,,apreciatricele” care aveau rolul de a
aprecia cum arată toaleta stăpînei, lăudîndu-i frumusețea
și bunul gust.
Dar nici bărbații nu se lăsau mai prejos.
Se fardau și ei.
Își vopseau tălpile și unghiile picioarelor cu roșu.
Foloseau cărbune ( praf negru ) din jăratec și turnau peste el
gumă de laudanum.
Dacă nu, foloseau ouă de furnică, pe care le prăjeau, făcîdu-le
funingine.
Se foloseau apoi de ace lungi, pe care mai întîi le înmuiau
în apă de trandafir, apoi în funingine și își înnegreau sprîncenele
și genele.
Majoritatea femeilor își vopseau părul negru, folosind
coji verzi de nucă sau tinctură din frunze de mirt.
Femeile mai extravagante își vopseau părul în culoarea albastră
sau galbenă, folosind zeama de gutui, de măsline sau
drojdia de vin.
Pentru fiecare parte a corpului era folosit alt parfum, acesta
indicînd gradul de rafinament :
- pentru brațe - esența de mirt ;
- pentru gît și obraji - esența de pamier ;
- pentru păr - esența de maghiran ;
- pentru genunchi - esența de mosc.

Cu barbă sau fără... cum e mai bine ?
Studiile efectuate au dus la concluzia că starea organismului
este influențată de barbă și de anotimp.
Iarna, barba influențează pozitiv asupra intelectului, dar vara
produce o supraîncălzire a capului.
Barba accentuează căderea părului la persoanele care
au o asemenea tendință.



Femeia și Tutunul



FEMEIA ȘI TUTUNUL


În secolul nostru, fumatul a ajuns un obicei răspîndit
pe tot globul, dar după al 2-lea război mondial, consumul
de tutun a înregistrat o creștere marcantă.
După război, odată cu emanciparea femeilor și
pătrunderea lor din ce în ce mai mult în activitatea productivă
și în viața socială, respectiv țigara, a pătruns în poșetele
femeilor, alături sau în locul produselor cosmetice.
Multe femei, indiferent de vîrstă, fumează considerînd
că fumatul pune în valoare personalitatea ;
Consecințele dezastruoase asupra sănătății proprii sînt
amplificate de consecințele asupra sănătății viitorilor
copiii, a dezvoltării lor neuropsihice.
Menționăm unele consecințe ale acestui viciu : pielea
fumătoarelor devine uscată, deshidratată, fără strălucire,
colorată spre gălbui sau brun cenușiu, părul ( puful )
de pe față ( la fumătoare ) este mai abundent decît în
mod normal, iar cuperoza este destul de frecventă.
Țigara strică vocea.
Respirația capătă un miros dezagreabil ; fumătoarele,
dimineața, au un gust amar și dureri de cap.
Acțiunea negativă a tutunului asupra pielii este una
din cauzele îmbătrînirii.
Numărul mare de riduri este atribuit intoxicației cu
nicotină care atacă fibrele elastice ale dermei ( ele dau
acesteia suplețe ), iar fumul de țigară obligă fumătoarele
la o mimică nefirească, căci le irită, ochii avînd urmări
neplăcute asupra vederii.
Prezentăm și alte urmări ale fumatului : epiderma obrazului
se subțiază, pierzîndu-și calitatea de apărare împotriva
agenților externi ; femeile care fumează par mult mai
învîrstă decît sînt în realitate.
Vasele sanguine se sclerozează ( se îngustează ) lent ; glandele
sebacee și sudoripare se reduc sau se atrofiază.
Pielea e greu hrănită cu oxigen, fumul face să se oxigeneze
greu vasele sanguine din pricina combinării oxidului de
carbon pe care-l conține, cu hemoglobina.
Și, totuși, fumăm!
În rîndurile următoare, vom încerca să dăm unele sfaturi
celor care nu vor să renunțe la fumat, cunoscînd toate
riscurile la care știu că sînt supuse.
Datorită nicotinei, fumătoarele pot căpăta pete galbene pe
degete.
Pentru a îndepărta petele galbene de pe degete, acestea vor
fi frecate cu piatra ponce, apoi cu suc de lămîie, sau după
ce lămîia a stoarsă se poate folosi coaja respectivă.
Mirosul neplăcut al gurii poate fi ameliorat prin clătirea
cu apă de gură.
Se pare totuși că numai clătitul gurii nu e suficient pentru
a masca viciul, căci uneori la persoanele care fumează, li
se îngălbenesc dinții și cu toate că își curăță dinți cu peria
de dinți și apă de gură, nu reușesc să le redea albeața.
Medicul stomatolog poate rezolva desigur problema, numai
că dinții se vor îngălbeni din nou, dacă viciul continuă,
iar operația prea des efectuată, poate duce la uzarea emailului.
Sînt recomandate de specialiști unele trucuri prin care
petele de nicotină pot dispare, bazate pe proprietatea glicerinei
de a absorbi nicotina, dinții menținîndu-și albeața lor.
Se mai poate folosi lămîia ( cîteva picături puse pe periuța
de dinți ) sau apa oxigenată ( o linguriță de apă oxigenată la
un pahar de apă cu care se șterg dinții folosind un tampon
mic de vată ).
Nu vom atinge însă gingiile, ci numai dinții.
Recomandabil este, de asemenea, ca dimineața și seara să
fie aspirate cîteva picături de apă rece pe nas, pentru a
curăți cît mai bine părțile interioare ( operațiunea se
poate efectua de cîteva ori pe zi ).
Creșterea numărului fumătoarelor în rîndul femeilor
tinere, al adolescentelor, ridică probleme nu numai cu
caracter estetic dar și social, legate de urmările tutunului
asupra organismului femeii, asupra femeii gravide și a
urmașilor ei, aspra evoluției hormonale a femeii în decursul
vieții.
Gîndiți-vă deci bine înainte de a aprinde țigara, că un simplu
capriciu, un gest nevinovat, poate deveni viciu cu urmări
grave pentru toată viața.




Colind Plugușorul



PLUGUȘORUL


Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.

Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


S-a sculat mai an
Bădică Traian
Și-a-ncălecat
Pe-un cal învățat.


Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătasă,
Împletit în casă
Cât vița de groasă.


El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat și semănat.


Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doisprezece boi
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte țintătei.


Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hăi, hăi...

Ziua toată a lucrat,
Brazdă neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat
Grâu mărunt și grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.



Pământul de-a răcorit
Și sămânța a-ncolțit
La lună, la săptămână,
Își uple cu aur mâna.



Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.


Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


 Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:



Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.



Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchina a apucat
Și oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerătorii tari.
Și-altele mai mititele,
Pentru fetele ocheșele
Și neveste tinerele.



Și-a strâns fine și vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu rândul la pâne;
Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucru pământului în răcoarea vântului.


Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și pri lan înaintau
De părea că înotau.
Ia mai mânați, măi!
hăi, hăi...


Alții în urma lor legau
Și clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Și pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.



Arie pe loc făceau
Și grâul îl treerau;
Harabele încărcau
Și la moară le pornea.



Și turnau deasupra-n coș
Grâu maruntel de cel ros,
De sub piatra în covată
Curgea făina curată.



Traian mult se bucura,
Zeciuala morii da
Și voios se întruna.


Iară mândră jupâneasa
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârțâitul carelor.
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


În cămară ia mergea
Și din cui ea alegea
Sita mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă.



Și cernea, mare, cernea,
Ninsoarea se așternea;
Apoi pâne plămădea
Și-o lăsa până dospea.


Colăcei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-aruncă;
Apoi iară cu lopata
Rumeni îi scotea și... gata!



Atunci ea-mparte vreo cinci,
La flăcăi cei voinici
Și-mparte trei colăcei
La copiii mititei.


Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi...


Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.


Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Și cu făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți.



De urat, am mai ura,
Dar mă tem ca va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa năastră.
Și ne-așteapte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,

LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI!